Vreți să știți care e locul României în „construcția europeană”?
Înțelegem foarte ușor dacă privim faptele, și numai faptele.
Gândiți-vă că atunci când s-a pus problema finanțării din taxele europenilor a aparatului de stat și a obligațiilor statului ucrainean – o povară imensă pentru cetățenii europeni, 50 de miliarde EUR în următorii 4 ani, bani care efectiv vor plăti pensii și salarii pentru ca Ucraina să nu colapseze – o singură țară s-a opus: Ungaria.
Viktor Orban a fost făcut cu ou și cu oțet, bălăcărit, înjurat, amenințat cu tăierea fondurilor pentru Ungaria și câte și mai câte. În cele din urmă, după câteva luni de opoziție, a cedat și a fost și el de acord să ne dăm foc la bani de dragul clicii lui Zelenski.
Acum să ne uităm nițel la România și la problema accesului în spațiul Schengen.
România e de 17 ani membru UE și totuși românii încă nu beneficiază de un drept elementar: libera circulație în toată Uniunea (nu ca turiști, că turiști puteam fi și înainte să intrăm în UE!… e vorba de libera circulație care îi privește inclusiv pe antreprenori și forța de muncă organizată – companiile, care încă au de suportat controale vamale). În acest moment nu se mai opune decât o singură țară, Austria. Se opune cu încăpățânare, de mai bine de un an, deși toată lumea e de acord că România îndeplinește toate criteriile tehnice necesare încă din 2011.
Aţi auzit pe cineva să zbiere la Austria din acest motiv, aşa cum au zbierat la Viktor Orban din cauza Ucrainei.
Nu.
I-ați auzit pe birocrații de la Bruxelles amenințând Austria cu tăierea fondurilor și cu suspendarea dreptului de vot, de dragul nostru?
Nu.
Și atunci? Ce concluzie tragem?
Păi concluzia e simplă: în această Uniune Europeană, care dacă ar vrea ar putea să-și umfle mușchii destul de eficient la cei care i se opun diktatelor, România e a cincea roată la căruță. Suntem buni la cotizat și la furnizat milioane de brațe de muncă, și cam atât. În rest suntem tratați mai prost decât o țară non-UE.
Poate că ar trebui să declarăm și noi război Rusiei pentru a fi mai băgați în seamă…
Autor: Lucian Sarbu
Când remarc cum rumegătoarele regretă lipsa integrării României în spațiul Schengen, mă apucă un dezgust total! Schengen reprezintă o piatră de moară pe gâtul României! Nu poți „integra” porțiuni din România cu alte state, de dragul intereselor altora și să rămâi fărâmițat, așa cum nu poți oferi extremiștilor de-afară, contra șantajului, bucăți din propria țară! Cu o psihologie de slugă, de majordom șiret, uitat undeva, la ușă, în penumbră, ce pretenții să mai ai într-o Europă, fie ea și unită?! Tu tot pe dinafară te găsești, fiindcă niciodată exploatații nu vor sta cu exploatatorii la masă. Ca de obicei (n-ar fi pentru prima dată în istorie), iarăși suntem moneda de schimb ieftină a intereselor diplomatice de la frontiera cu Ucraina, pe lângă portul Constanța, lipsa vizelor din partea „excepționalilor” planetei și șantajul austriaco-bruxellez. România și Bulgaria sunt nevoite să apere Occidentul în fața Rusiei, dar NU ca state Schengen, pe lângă faptul că trebuie să-și asume rolul de rezervoare pentru „refugiații” ucraineni. Oare nimeni nu s-a gândit la motivele pentru care Marea Britanie (când încă se afla în UE) și Irlanda au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor? Prejudicierea interesului național ar fi fost clară, iar costurile ridicate. Niciunul dintre caligrafii mănăstirii, „autori” de articole „pretențioase” nu-și dorește să ne întoarcem spre noi înșine, spre rezolvarea problemelor noastre de a ne regenera politic, economic și mai ales moral și abia după toate acestea, să-l invităm pe Schengen să intre în România, nicidecum România să se alăture Schengen. Asta dacă tot vizăm să avantajăm Ungaria atât de mult precum și libera circulație a maghiarilor din Ungaria, România și Slovacia.