Fără cale de-ntors 

Ultimul an de război la granițele României a coincis cu o escaladare fără precedent din partea aliaților NATO, culminată cu atacul terorist de la Moscova.

Evenimentele din ultimele 30 de zile arată că ne îndreptăm spre un alt nivel al confruntării. Pe măsură ce rușii sparg linia frontului, ucrainenii primesc arme din ce în ce mai sofisticate, cu rază lungă de acțiune. Avioanele F-16 sunt pregătite și urmează să vedem dacă vor folosi piste din afara Ucrainei. La cantitatea și diversitatea armamentului introdus în proximitatea câmpului de luptă, a devenit evident că soldații lui Zelensky vor fi dublați de trupe ale aliaților NATO. Deja se întâmplă, într-o anumită măsură. Iată și explicația declarațiilor belicoase ale președintelui Macron. Totul face parte din scenariul de pregătire psihologică a europenilor pentru starea de război.

În paralel, propaganda cinică și criminală continuă în forță. Spectacolul infantil cu „sprijinul bipartizan” din Congresul SUA a luat sfârșit. Motiv bun ca Chuck Schumer, liderul majorităţii democrate, să-i transmită lui Zelenski un mesaj batjocoritor la adresa ucrainenilor: „OK, am reuşit. Acum du-te şi câştigă lupta”. De parcă victoria ar depinde de cele câteva zeci de miliarde absorbite tot de industria de armament americană.

La rândul său, șeful Camerei Reprezentanţilor, Mike Johnson, văzut inițial drept un mare patriot MAGA, a completat seria de inepții debitate de politicienii-marionetă ghidonați de Deep State-ul globalist: „Prefer să trimit muniţii în Ucraina decât să-i trimit pe băieţii noştri la luptă”. Oare cât de retardat ar trebui să fii, în calitate de simplu cetățean american, ca să poți lua de bună o astfel de afirmație? Cum ar putea Pentagonul, vreodată, să trimită batalioane în Ucraina pentru a lupta cu rușii într-un act de agresiune aproape sinucigaș?

Seria de enormități din ciclul „Încă una și mă duc” a fost completată recent de premierul britanic Sunak: „Apărarea Ucrainei împotriva ambițiilor brutale ale Rusiei este vitală pentru securitatea noastră și pentru întreaga Europă. Dacă președintelui rus Vladimir Putin i se permite să reușească în acest război de agresiune, el nu se va opri la granița poloneză”. Pe bune, mister Sunak?! Vă temeți că tancurile lui Putin vor traversa Canalul Mânecii și vor ajunge la Londra? Cât de turmentați ar trebui să fie supușii Regelui Charles pentru a înghiți astfel de baliverne?

Securitatea Europei nu a fost niciodată în ultimii 80 de ani mai amenințată decât acum. Însă nu de către Kremlin, ci de actele războinice iresponsabile ale Armatei Globaliștilor.

Mass-media anunță cu satisfacție că versiunea mai nouă a ATACMS (aflată în pachetele de ajutoare recent votate) poate dubla raza de acțiune a rachetelor până la 300 km. Ținte posibile: Crimeea și podul Kerci. Rachetele britanice Storm Shadow și echivalentele lor franceze, SCALP, cu rază de acțiune de până la 250 de kilometri, completează arsenalul aflat acum la dispoziția lui Zelensky. Nu în ultimul rând, decizia SUA de a trimite noile rachete ATACMS ar putea convinge Berlinul să trimită propriile rachete Taurus, cu rază de acțiune de 500 de kilometri.

Pe fondul livrărilor nemaivăzute de armament de toate categoriile, preşedintele Zelensky a anunţat că țara sa și Statele Unite „au început să lucreze la un acord de securitate bilateral”. Un acord similar se pregătește să îl semneze și Iohannis cu bunii noștri camarazi de arme.

Suntem foarte determinați, domnule președinte. Suntem gata de orice sacrificii, la semnalul partenerilor strategici.

Atacul coordonat asupra Rusiei este dublat de atacul asupra aliaților lui Putin din Iran și Coreea de Nord. Doar China lipsește deocamdată din peisaj, însă Pentagonul abia așteaptă un motiv bun pentru a sări în ajutorul Taiwanului.

Fronturile celui de-al Treilea Război Mondial au fost deja desenate. Șansele ca unul dintre protagoniști să arunce prosopul, fie Rusia, fie SUA, au devenit nule. Așa că ne îndreptăm rapid spre deznodământul inevitabil.

Autor: Adrian Onciu