După ce niște părinți din Bihor au fost condamnați la pușcărie pentru că și-au retras copiii de la un liceu local și i-au introdus în sistemul homeschooling (deci nu i-au privat, pur și simplu, de școală, ci au încercat un sistem alternativ), Ministerul Educației cere inspectoratelor „să sesizeze organele” în privința unor astfel de cazuri. Inspectoratele ME se transformă, astfel, în organe de anchetă și denunț.
Cum spunea cineva (parcă chiar eu, dar cine să mai țină minte), să te ferească Dumnezeu de organul zelos și pus pe treabă. Că altceva în afară de denunț și de pulan, fie că e organ de miliție, fie de la fisc, fie de la educație, fie de la arafat, nu știe. El întruchipează legea, iar legea „organelor”, în România, nu este despre drepturi, obligații, reguli, ci e despre penalizare, pedepsirea pălmașului, adică a ta, iobag cinstit ce muncești cu palmele căci nu ești rentier al statului sau al privatului de la stat.
În speța amintită, a învățământului la domiciliu, raportul dintre „organe” și pălmașul cu copil este total disproporțional. Pălmașul riscă pușcăria, chiar dacă băietul sau fata lui știu școală și sunt mai apți social decât cei din „sistem” (în cazul părinților din Bihor se pretinde că erau „în urmă” copiii lor). Directorașul de liceu, denunțătorul, nu riscă nici măcar pierderea postului, chiar dacă școala sa livrează doar bullying, trage în jos la PISA și absolvenții săi pică BAC-ul. La urma urmei, de ce sunt pedepsiți părinții? Că ar priva, chipurile, copiii lor, de un serviciu public. Dar dacă serviciul public eșuează lamental, de ce pedepsești părinții? Cine trage la răspundere directorii și inspectorii pentru ratarea unor cohorte întregi de generații de elevi?
Așadar, legea, în interpretarea organelor, este absurd de abuzivă: dacă ești familie funcțională și faci educație bună copiiilor, faci pârnaie. Dacă, în schimb, conduci o școală de deformat și de ratat copii, ești bun, ești cetățean model. Anchetezi, denunți, bagi oameni la pușcărie.
Nu sunt anti-statalist și nici anti-școală publică. Dimpotrivă, sunt pentru un stat funcțional, pentru servicii publice de calitate. Dar niciodată nu o să avem așa ceva cu „organele” care conduc țara asta. Organele nu se preocupă să creeze condițiile prin care respectarea legii devine aproape firească în țară. Nu, ei se ocupă să-ți facă viața cât mai grea, cât mai imposibilă, și tu, pălmașule, să fii mereu la un pas de a încălca legea, pentru că ai depășit viteza legală, că nu ai nu știu ce aviz pe care nu-l au jumate din spitalele și școlile țării, că te-a copleșit birocrația și ai funcționat la „negru”, că vrei să asiguri o educație bună copiiilor. Etc, șamd…
Cât privește școlile, din păcate mult prea puțin a făcut Biserica noastră strămoșească pe acest teren. Sunt școli ortodoxe puține, extrem de scumpe și unele și proaste. În mod evident, vlădicii au avut alte preocupări (și au în continuare). Dar, lasă, că-l chemăm pe Dorian Grey, sau cum îl cheamă, și bifăm că „am avut activități misionare cu tinerii”. Bani aruncați pe vanități, pe ziduri, suflete abandonate…
Felicitări!
Ne așteaptă pe toți biciul lui Dumnezeu și nu ne trezim nici în 12-lea ceas…
Autor: Buturuga Anghel
