Sculptorul Vlad Ciobanu: „Eu sunt oglinda lumii și lumea este oglinda mea”

0

Unul dintre cei mai cunoscuţi sculptori contemporani ai României, inclusiv pe plan internaţional, Vlad Ciobanu s-a născut în localitatea Pungeşti, judeţul Vaslui, la 11 aprilie 1948. S-a stins din viață pe 21 ianuarie 2024.

A absolvit în 1981 Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti, fiind membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. În anul 1982 a beneficiat de bursa Uniunii Artiştilor Plastici pentru Sculptură, iar în 1991 de bursa acordată de Fundaţia Europeană pentru Relaţii Intelectuale Internaţionale, Paris.

Din 1990, preda la Catedra de ceramică a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, în calitate de lector. A fost vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific al Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare «Constantin Brâncuşi» şi membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei culturale Tătărescu.

În 1985 a luat Premiul Concursului pentru Desen şi Sculptură «Amici del Pomero», Milano, Italia. În 1999, a fost distins cu Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Artă Ambientală, an în care a obţinut şi Medalia de aur «Dantesca», la Ravenna, Italia. În anul 2004 a fost declarat cel mai bun sculptor român. Peste un an, a luat Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Sculptură (2005).

A realizat o seamă de lucrări la simpozioane naţionale şi internaţionale: Hobiţa, Sălişte, Măgura, Bacău, Sighet, Ipoteşti, Negreşti (Oaş), Bor (Iugoslavia), Troian (Bulgaria), Usice (Serbia) ş.a.

Expoziţii personale, conform site-ului www.sculpture.ro: 1994, 2000 – Fundaţia G. Călinescu, Oneşti, jud. Bacău; 1997, 2001 – Galeria Simeza, Bucureşti; 2004 – Galeria «Artis», Slatina județul Olt.

Expoziţii româneşti în străinătate, personale sau de grup (selecţie): 1985, Rotterdam, Olanda, Milano, Italia, Sofia, Bulgaria; 1992, Sevilla, Spania; 1993, Muzeul Naţional, Belgrad, Serbia; 1996, «Desene de sculptori», Budapesta, Ungaria; 2004, Belgrad, Serbia; Sofia, Bulgaria; Viena, Austria; Berlin, Germania; Strasbourg, Franţa.

Monumente realizate: «Eroul Necunoscut», Alexandria; «Regele Ferdinand», Alba Iulia; «Dimitrie Cantemir», Oneşti, județul Bacău.

Vlad Ciobanu a fost coordonator şi curator al Simpozionului Internaţional de Sculptură «Atelierele Brâncuşi» de la Târgu Jiu, ediţiile 2005, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020, 2021. A scris numeroase articole, comunicări şi eseuri despre Brâncuşi în publicaţiile «Academica», «Brâncuşi», «Viaţa Românească», «România Literară», «Confesiuni» ş.a.

În anul 2021, cu ocazia Colocviilor Brâncuşi, 145 de ani de la naşterea marelui sculptor, Vlad Ciobanu a primit, la Târgu Jiu, Premiul «Restitutio. Brâncuşi» al Asociaţiei cultural-istorice Pleniceanu, premiu oferit anual celor care prin activitatea lor contribuie la popularizarea operelor şi personalităţii sculptorului naţional.

Sculptorul Vlad Ciobanu (1948-2024) s-a stins din viață duminică, 21 ianuarie 2024.

„Artist vizionar, dotat cu o enormă putere de muncă, exponent al unei generații de sculptori post-brâncușieni făuritori ai artei contemporane, a realizat o importantă operă sculpturală, marcând fundamental dezvoltarea artei românești contemporane, pe care a slujit-o cu credință și devotament . Și-a legat numele de dezvoltarea culturii Gorjului, prin colaborările și proiectele personale sau de grup pe care le-a avut cu lumea culturală gorjeană, fiind fondatorul unor importante reviste de cultură și artă, simpozioane internaționale de sculptură, activând ca vicepreședinte al Consiliului Științific al Centrului de Cercetare și Promovare și Conservare ‹Constantin Brâncuși› din Târgu Jiu. (…)

Sculptorul Vlad Ciobanu a fost coordonator şi curator al Simpozionului Internațional de Sculptură ‹Atelierele Brâncuși› de la Târgu Jiu, edițiile 2005, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020. Din această postură în care s-a manifestat ca un mare iubitor de Brâncuși și al sculpturii contemporane, a construit, prin colaborarea cu instituțiile și prin strategia sa de invitare a unor mari sculptori români sau străini, un patrimoniu uriaș de sculptură care se găsește amplasată în orașul Târgu Jiu”, notează Uniunea Artiștilor Plastici, într-un necrolog.

Textul semnat de Ileana Ploscaru Panait, dedicat sculptorului:

„Într-unul din atelierele cele mai active ale Uniunii Artiştilor Plastici din strada Pangratti l-am întâlnit, într-o dimineaţă, pe sculptorul Vlad Ciobanu. Am intrat, plină de entuziasm şi … cu greu am stabilit o zi de filmare când reuşea să se mai degreveze din multiplele condiţionări care îi stabilesc ritmul zilnic.

Vlad Ciobanu este unul dintre cei mai cunoscuţi sculptori români contemporani. Se defineşte ca un artist care nu a abdicat niciodată de la valorile clasice, chiar dacă mijloacele sale de expresie sunt ancorate în modernitate. Demersul său este unul profund. Mesajul, ideea, substratul filozofic al operelor sale se revendică din filiaţii culturale vechi, din lecturi ce lasă urme, din pasiunea pentru istorie şi tradiţie. La fel ca meşteşugul lemnului şi al pietrei sau melosul popular”.

Ileana Ploscaru Panait: De unde se revendică, în creaţia ta, mesajul?

Vlad Ciobanu: De la rădăcini. Căutarea este umană. Am copilărit în rai, într-un sat din Vaslui. Au fost mari presiuni asupra familiei în anii ’50 – ’60, dar, cu toate astea, m-am bucurat nespus de copilărie. De bunicul meu, de tata, de fraţi. Acolo am descoperit lutul, pământul ce căpăta formă în mâna mea. Desenul, lemnul, lecturile esenţiale, poate… credinţa. Mergeam cu mama la biserică, apoi urmăream armoniile din jurul meu şi începeam să înţeleg că totul are un rost. Acum am planuri mari pentru locurile mele natale. Am vorbit cu primarul şi vreau să fac un muzeu al satului.

Ileana Ploscaru Panait: Şi cum ai părăsit raiul?

Vlad Ciobanu: Întâi am mers la Oneşti. Ne-am mutat acolo. Şcoli bune, profesori unul şi unul, toţi cu dosare cam pătate pentru regimul de atunci sau şefi de promoţie. Citeam, făceam sport, colindam gârlele şi… desenam.

Ileana Ploscaru Panait: De ce ai ales sculptura?

Vlad Ciobanu: Ştii, eu nu am vrut să mă fac sculptor, ci istoric sau arheolog. Îmi plăcea grozav istoria. Şi acum sunt un pasionat. Dar aveam dosar politic prost, fiindcă familia era socotită burgheză. Şi, cum facultăţile de istorie, filozofie şi drept erau considerate ideologice, eram sigur că voi fi respins. Aşa că am ajuns la… sculptură.

Ileana Ploscaru Panait: Concepţiile tale s-au împăcat cu condiţionările studiului în facultate?

Vlad Ciobanu: Eu cred că ideile, concepţiile, stilul se sedimentează în timp şi sunt o rezultantă a căutărilor artistice. Este un act de libertate. Explorând cu atenţie natura şi tot ce ne înconjoară nu facem decât să descoperim gramatica pe care a folosit-o Dumnezeu.

„Eşti ceea ce cauţi!”, iată convingerea care definea cariera unuia dintre cei mai importanţi artişti plastici ai anilor ’80.

„Sculptura nu este pentru mine o profesie. Este un mod de a fi”, obişnuia să spună artistul.

Ileana Ploscaru Panait: Dacă ar fi să te raportezi la tot ce ai realizat până acum, poţi afirma că eşti mulţumit de tine?

Vlad Ciobanu: Sunt nemulţumit de mine în raport cu cât am făcut sau, mai bine spus, cu cât aş fi putut să fac.

Ileana Ploscaru Panait: E un regret?

Vlad Ciobanu: E o constatare. Dar cred că Dumnezeu mă iubeşte, pentru că sunt sănătos şi încă pot lucra. Sunt mulţumit de nivelul de căutare. De rezultate, însă, … încă nu şi sper să nu fiu niciodată. Sunt un artist care încă se caută pe sine în tot ce creează. Încerc să înţeleg ce trebuie să fac şi semnele lumii. Sunt mai degrabă un semn de întrebare decât un răspuns.

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.