A fost odată un virus mititel și ucigaș. Coviduț

0

De mititel ce era, trecea prin orice: prin mască, prin ochelari, prin mănuși, prin piele, prin guvern, nimic nu-i stătea în cale!

De ucigaș ce era, omora tot ce găsea în cale: bătrâni, bolnavi cronici, proști, panicați, tot! Mai puțin copii și oameni sănătoși. Slavă Domnului că am mai scăpat câțiva care să ducem mai departe spiritul acestui popor viteaz și să povestim despre luptele pe care le duceam la supermarket!

Și a intrat mititelu și la noi în țară pe filiera italiană și ne-a găsit acasă. Inițial l-am tratat cu ignore și l-am lăsat să aștepte la poartă, așa cum ne-a dat exemplu chiar Maus. Cică-i o banală gripuță, ce atâta tevatură, pe anticipatele astea?

Cum care Maus? Maus de la Cotro! Cel mai băiat de gașcă, un haiduc prin definiție, care ia de la săraci și dă la bogați. Pentru oricine are o vorbă bună, un rânjet cald măcar, de aia îi zice și Zâmbet de șenilă.

Bine, el l-a cam fentat pe Coviduț, că săracul virus l-a căutat pe la vreo șase case, tot pe la atâtea porți a avut de așteptat, dar Maus, băiat isteț și sfătuit de consilieri, era mereu cu un pas înaintea lui. Până la urmă s-au întâlnit din întâmplare la o teleconferință cu Mutti (herr Angela) și cu Kill Bill Gates. Și au dat-o la pace, că ambii aveau multe de rezolvat și se puteau ajuta unul pe altul: Maus să-și arate mușchii peste poporul lui și peste guwernerul lui și să-și mai spele obrazul față de șefii lui mondiali, iar Coviduț să fie intronizat șeful virușilor, al bacteriilor și al tuturor bolilor, dornic fiind de ascensiune.

Știți vorba aia din popor: ca să treci puntea, te faci frate și cu dracu’! Acuma, greu de spus care din ei e cel de mai sus!

Și a dat Coviduț iama în populație, de ne-a rărit pe toți! Ceea ce alți viruși ucideau într-un an, Coviduț ucidea într-o lună! N-a durat mult și și-a atins scopul: a devenit șef peste toate bolile chiar, căci au dispărut toate. Nici măcar vestitul cancer n-a supraviețuit acestui vajnic atacator! Gripuța din mintea lui Maus se transformase peste noapte în pandemie. Noroc cu diaspora, că ne-a mai completat cu prezența, pe ici pe colo, dar nici asta n-a ținut mult, că alții au trebuit să plece la cules de sparanghel în Nemția. Doar Mutti își freca mâinile de mulțumire, căci cu vremurile astea nici migranții nu se mai înmulțesc ca altă dată, așa de tare a scăzut natalitatea în landurile ei!

Problema a fost rezolvată de ordonanțele militare, care ne-au obligat să ne izolăm în case și să ne înmulțim. Inițial, directiva a fost primită cu bucurie, căci ce poate fi mai minunat decât să stai în casă, înconjurat de provizii expirate, să consumi de toate fără noima și să-ți exerciți dreptul de perpetuator al speciei? Dar, ulterior, practica a devenit plictisitoare. Cum să reziști atâtea luni în aceeași casă, cu același partener, care devine din ce în ce mai pufos în fiecare zi, de nu mai intră-n pijamale? Și, bașca, cum să faci sex cu masca pe figură, fără un pupic, acolo, cât de anemic, dacă virusul ăsta periculos se ia prin salivă? Da’ ce, suntem animale?

Până la urmă, ce s-a rezolvat în privința natalității a fost compensat negativ prin creșterea numărului de divorțuri. Dar așa-i în viață, pierzi, câștigi, negustor te numești! Să trăiești!

Noi, cei asimptomatici în materie de parteneriate, am fost nevoiți să mergem la muncă, așa că n-am participat cu nimic la această nobilă misiune.

Vestea bună e că, în timpul ăsta, sistemul de sănătate a performat cum nu ne așteptam. S-au construit spitale într-o lună câte nu s-au construit în zece ani, mai ceva ca la chinezi, autorii morali ai acestei paranghelii. Pandemii, pardon! Autocorectul ăsta! Ce-i drept, din carton spitalele, dar ce mai contează? Și-așa stau goale! Să fie-acolo pentru imagine, că doar Maus știe că geaca lui, Top Gun, primită cadou de la Tom Cruise, nu dă bine în unele adevărate! Cum? Nu o geacă a primit cadou? A! O șapcă! E-heee, știa el Trump că-și dorește o alură de antrenor!

Și dacă s-au mai închis și bisericile, că oricum erau mai multe decât spitalele, treaba-i și mai bună! Adepții lui arieni, neatinși de fanatismul nostru religios, și-au împlinit dorința.

Și după ce ne-a decimat viruselul ca pe turci la Plevna, mai mult că ne-am devorat între noi, de iubitori ce suntem, s-au pus unii pe făcut statistici și au constatat că obiectivele au fost atinse. Bine, mai puțin vârful, că curba nu se lasă coborâtă nici s-o… arzi cu foc deschis! Într-adevăr, au dispărut toate bolile ucigașe, Coviduț rămânând ucigașul suprem.

După ce și-a atins obiectivul, Coviduț a început să se plictisească. Ce-i drept, e greu de unul singur. Cum să-ți găsești un partener, cât de mic, într-o societate intolerantă în care cei nedefiniți sau nehotărâți sexual nu sunt deloc bine văzuți? Mai ales că el a fost tunat cu mai multe tulpini! Cum încerca să se apropie de vreo bacterie ochioasă, se trezea respins:

– Dispari, băi, asexuatule!

Așa că a încercat să se retragă în plină glorie, dar Maus prinsese drag de el și nu se îndura să-l lase să plece. Și ca să-l atingă la coarda sensibilă, apelează la eternii lui susținători. Din când în când mai iese pe sticlă și ne mângâie cu zâmbetul lui cald de șenilă și ne flutură degetul arătător, mai ceva ca Iliescu:

– Si-tu-a-țea se men-ți-ne gra-vă și pre-zin-tă um-flă-turi! Da-că nu veți as-cul-ta, nu voi e-zi-ta să in-sti-tui din nou sta-rea de ur-gen-ță! Ce vă fă-ceați voi, da-că e-ra pe-se-de-ul la pu-te-re?

Iar clonele sar:

– Da, șefu, cur să nu! Suntem cuminți!

Înduioșat de aceste dovezi de iubire, Coviduț s-a hotărât să mai rămână. Chiar dacă este un sacrificiu pentru el, de dragul nostru își acceptă singurătatea. Dar speră că într-o zi să devenim atât de toleranți, încât să-i acceptăm incertitudinea, de orice natură ar fi ea. Ajutorul va veni de la copiii noștri, care au început să învețe asta în școli.

Deci să-l iubim pe Coviduț și să-i recunoaștem locul în societate, căci datorită lui am aflat de cine suntem înconjurați. Iar Maus va ieși din treaba asta cu obrazul curat și ne va fi recunoscător.

PS: acest textoi kilometric este unul serios.

PPS: dacă rezistați până la capăt…

L. L.

22 mai 2020

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.