Mare tam-tam în mass-media mainstream după schimbările în structura de putere de la Kremlin. S-a vorbit despre ”demiterea” ministrului Apărării, generalul Șoigu, când în realitate a fost vorba de o promovare în funcția de secretar al Consiliului de Securitate. Este cel mai important organism al Rusiei în materie de apărare, care ia decizii strategice în probleme cheie. Un soi de CSAT, dar mult mai implicat. Șoigu va conduce ”de facto” Consiliul, în locul lui Patrușev, iar Medvedev, în calitate de vicepreședinte al Consiliului, îi va raporta în continuare lui Putin. Președintele din oficiu al acestui organism suprem de securitate rămâne Vladimir Putin, potrivit Constituției. Surprinde retrogradarea lui Nikolai Patrușev în funcția de consilier prezidențial. Patrușev, fost director al FSB (succesorul KGB-ului) rămâne un apropiat al lui Putin, adept al liniei dure a Kremlinului. Ieșirile sale în mass-media au punctat, în esență, lupta rușilor cu întreg occidentul, în special cu Statele Unite, pentru ”supraviețuire”. O teorie respinsă categoric de aliații NATO.
Se apropie alegerile din 9 iunie, iar propaganda guvernamentală a primit ordin clar pe unitate: promovați realizările spectaculoase ale României din 2007 încoace, de când am intrat în Uniunea Europeană. Se oferă publicului exclusiv partea plină a paharului, cu miliardele investite în infrastructură, în proiecte publice și private. Nu se suflă un singur cuvânt despre câștigurile uriașe ale multinaționalelor franco-germano-olandezo-americane, care ne-au invadat fiecare cartier, fiecare străduță. Nu se spune nimic despre pierderea suveranității (practic, a libertății!) odată cu directivele de la Bruxelles și implementarea PNRR-ului. Nimic despre împrumuturile uriașe, cu garanții pe măsură, care ne înrobesc pe termen nelimitat. Nimic despre corupția evidentă de la vârful UE, ”anchetată” în mod profesionist de eroina noastră, Laura Codruța Kovesi. Nimic despre scăderea abruptă a nivelului de trai după pandemie și odată cu debutul războiului; despre pregătirile lui Iohannis în vederea implicării României pe frontul din Ucraina; despre înarmarea excesivă, la prețuri exorbitante, fără licitații sau negocieri transparente, la ordinul expres al Casei Albe; despre transformarea țării într-o colonie numai bună de muls; despre exodul masiv al forței de muncă înalt calificate, oameni inteligenți pe care i-am pierdut definitiv. Mesajul acestor jurnaliști cumpărați la bucată, ”Votați mafioții-globaliști din PSD și PNL întrucât avem nevoie de stabilitate”, sfidează bunul simț. Este similar unei înjurături la adresa oricărui cetățean cu capul pe umeri, minim informat.
„Se exercită o presiune uriaşă, de-a dreptul uimitoare”, spune Péter Szijjártó, ministrul de Externe al Ungariei, referindu-se la încercările SUA de a-i coopta pe unguri în așa-numitul ”efort de război”. Budapesta a refuzat să antreneze militari ucraineni și să tranziteze armament occidental în direcția frontului. Însă Casa Albă insistă ca Orban să contribuie măcar financiar la fondul comun de 100 de miliarde de euro propus de Ursula von der Leyen. „Astăzi, în cercurile NATO, un punct de vedere asumat în mod clar, pe scară largă, în mod deschis şi fără niciun sentiment de ruşine, este acela că ucrainenii trebuie ajutaţi chiar şi cu riscul propriei noastre securităţi”, a subliniat Szijjártó. El a menționat că Slovacia şi-a donat deja toate avioanele către Kiev, iar în prezent apărarea antiaeriană a ţării este asigurată de Ungaria şi Cehia. România urmează să-i livreze lui Zelensky, la rându-i, unicul sistem de rachete Patriot funcțional, în timp ce așteaptă avioanele F-35 (10 miliarde de dolari, un fleac!) undeva după anul 2030. Până atunci, ne bazăm că aliații NATO vor rezista în Ucraina. Vor fi, ca și până acum, „scut în calea invadatorilor ruși”. Băi, ej prost?!
Autor: Adrian Onciu
Onciu încă nu a sesizat finețea politică a gestului făcut de Putin: transferarea lui Serghei Șoigu în noua funcție – aceea de secretar al Consiliului de Securitate – și numirea lui Andrei Belousov ca ministru al Apărării. Sensul ascuns al unui asemenea demers înseamnă că Rusia se îmbracă COMPLET în haină militară. Și voi explica raționamentul meu numaidecât. Numirea unui economist CIVIL (fără ABSOLUT nicio pregătire militară) are rol de restructurare DEFINITIVĂ a economiei țării, devenind evident că Rusia NU duce doar o operațiune militară specială, ci și un război patriotic. Iar acest război necesită efortul tuturor forțelor țării și o restructurare totală a întregii ordini a vieții rusești. În primul rând, desigur, a economiei. Există generali în Rusia, există un Stat Major, există personal combatant PROFESIONIST care să planifice operațiuni ofensive și defensive. Dar ministrul Apărării deține acum un alt rol. Belousov a devenit persoana care TREBUIE, nu în cuvinte, ci ÎN FAPTE, să finalizeze transferul economiei pe picior de război, fiind necesară crearea unui sistem care funcționează pentru front și MAI ALES pentru VICTORIE – fără nimic altceva. Da, exact la fel ca în 1941-
1945 după evacuarea cu succes a industriei de la vest la est. Vladimir Putin a gândit strategic la scara întregii Rusii – și pentru mulți ani de acum înainte.
De ce este nevoie de un economist ca ministru al Apărării în vremurile acestea nu doar interesante, ci și explozive? Pentru că este capabil să înțeleagă cum să îmbunătățească aprovizionarea armatei prin reducerea costurilor, nicidecum prin creșterea acestora, pentru că este capabil să acționeze ÎN INTERESUL celor care luptă EFECTIV, deoarece una este atunci când cheltuielile militare sunt de 3% din PIB și alta este când sunt de aproape 7%, ca în cazul de față. Așadar, principalul lucru de înțeles din numirea lui Belousov este că NU va mai fi un loc pentru vremuri pașnice în Rusia. Economia țării va deveni acum o economie de război, nu în cuvinte, ci în fapte. La scara unei vieți umane și pentru totdeauna. În mod obiectiv, NU mai este loc în viața acestei țări pentru ceva ca înainte de război, nici în industria civilă, nici în cea militară și nici în economie.
Înainte de război, ponderea din PIB-ul Rusiei care era atribuită industriei de apărare era de 3%. Acum, după cum a subliniat pe bună dreptate secretarul de presă al președintelui rus Dmitri Peskov aseară la emisiunea lui Soloviov, este de 7%. Aceasta reprezintă o economie FUNDAMENTAL diferită. Și prin urmare – o structură fundamental diferită a societății în sine. Aceasta este noua societate rusă, această nouă Rusie trăiește în momentul de față prin război – până la Victoria TOTALĂ.
În această nouă Rusie, ministrul Apărării TREBUIE să fie un demnitar responsabil nu doar pentru cea mai importantă zonă a dezvoltării economice – ci, de fapt, pentru întreaga economie în ansamblul ei, întrucât complexul militar-industrial devine PRINCIPALA locomotivă care trage după sine această economie. Dacă această locomotivă nu reușește să facă față și se blochează, atunci rezultatul NU va fi o criză economică, ci nici mai mult nici mai puțin decât DISPARIȚIA STATULUI RUS. Aceasta este comanda primită zilele trecute de la V. Putin de către Andrei Removici Belousov: un ordin de a obține un rezultat de o forță de neegalat!!!
Că ne place sau nu, se află în desfășurare un război declanșat de occidentali. Iar Rusia se îmbracă în uniformă militară. Toată Rusia. Și mai cu seamă, fiecare rus.