Un regim autocratic care își face un stindard din așa-zisa “luptă” contra corupților, a plandemiei, a schimbărilor climatice și a dușmanilor „ordinii mondiale liberale bazată pe reguli” ne transformă pe noi, oamenii normali, în suspecți, păstrând pentru sertar și pentru oportunități securistice dosarele contra adevăraților corupți, hoți și delincvenți. Vedeți și singuri ce se întâmplă – cei care ieri urlau în stradă și în Parlament „fără penali în funcții publice” (unde „penal” are sensul de adversar politic și ideologic, automat vinovat pentru simplul fapt că nu este din „echipa câștigătoare”) sunt acum „dotați” cu dosare penale grele de corupție și furt și, în același timp, sunt pe liste de eligibili la alegerile din 9 iunie, lamentându-se de la înălțimea acelor liste că sunt …persecutați politic.
Ca și pe vremea naziștilor sau a comuniștilor, și acum suntem unei insidioase acuzații colective – omisiunea de neiertat este aceea de a nu-l iubi pe stăpânul Big Brother sau de a-l crede pe cuvânt.
Calitatea de suspect este riscantă în sine, căci poate duce la confiscări de proprietate și libertate, chiar și fără vină.
Ceea ce am dobândit sau am agonisit în ani și ani de zile de muncă și abținere de la consum poate deveni rapid, în mod generic, avere prezumtiv ilicită. Constituția, care spune cu totul altceva, deja nu mai contează. Și atunci, în numele “luptei” salvatorului (auto-mandatat) cu dușmanul (inventat), bunurile, economiile personale și libertățile ni se vor confisca. Pentru așa-numita confiscare extinsă, chiar și bunurile rudelor sau ale companiilor noastre vor putea fi confiscate, iar asta chiar și în cazul în care respectivele rude sau companii vor fi fost găsite complet inocente.
Istoria (încă) ne (mai) învață că, în anul 1948, regimul comunist a confiscat, sub numele de „naționalizare”, toate mijloacele de producție – era titulatura sub care erau atunci cunoscute întreprinderile mici și mijlocii (IMM).
De asemenea, în 1952, regimul comunist a confiscat aproape toate casele agonisite în zeci sau chiar sute de ani de familiile și neamurile din România. Tot „naționalizare” s-a numit.
Cât despre bani, aceștia au fost mătrășiți în anul 1949, odată cu „stabilizarea” monetară, care a însemnat transformarea economiilor populației, peste noapte, în simple hârtii bune de utilizat la toaletă.
Agricultura s-a organizat ca CAP sau IAS până în jurul anului 1960. Puține terenuri arabile sau ferme indiviudale mai existau în 1989.
Cam așa a fost distrusă clasa de mijloc a României. La fel, țăranul român, talpa țării.
Cam asta am cam uitat.
Cam asta este și intenția așa-numitei „culturi a anulării” (cancel culture): să uităm. Acest curent înseamnă, de fapt, anularea istoriei. Ca să fie condamnați să uite, copiii noștri nu mai studiază istoria în școli.
Cine își uită istoria poate fi ușor determinat să o repete. Ba chiar poate fi condamnat să o repete.
Numai naivii pot crede că, dacă este nevinovat, omul de rând nu are a se teme de aceste tipuri de „lupte” ale salvatorilor (auto-mandatați) cu dușmanii (inventați). Suntem, azi, ca într-un glob digital de sticlă. Nu ne mai putem ascunde nici măcar cănd scăpăm o înjurătură la adresa stăpânului Big Brother. Suntem la mâna neo-sekurității.
Cu sau fără vină, bunurile și banii ni se vor putea lua, căci suntem suspecți.
Iar asta li se va întâmpla chiar și sekuristofililor, chiar și aplaudacilor nenumăratelor ”lupte” inventate de salvatorii auto-mandatați, chiar și „verificatorilor de fapte” (fact checkers) și turnătorilor de profesie sau de vocație (whistleblowers).
În România, în conturile bancare ale particularilor se află peste 100 de miliarde de euro – sunt vizați în mod primordial în cazul viitoarelor confiscări, care vor veni mai ales în cazul în care păpușarii vor fi decis că băncile „merită” să fie salvate cu banii noștri din depozitele bancare. După care, la rând, vor veni fondurile de pensii.
Nu va credeți vizați de acest coșmar? Bine, dormiți liniștiți. Alții au decis deja pentru voi.
Când cineva a zis pentru prima dată că proprietatea privată este depășită, că la modă este proprietatea progresistă de grup (și chiar și iubirea în grup), când cineva a spus că drepturile individuale sunt mult mai puțin importante decât drepturile colective și siguranța de turmă, s-a depășit deja linia roșie. Au fost distruse niște cutume bazate pe principii și au renăscut coșmarurile sec XX – fascismul și comunismul.
Cei care v-au interzis de două ori Paștele și de trei ori Crăciunul nu vă vor binele, nu vă vor liberi. Vă vor bunurile agonisite, banii, veniturile viitoare, sufletul chiar. Vă vor supuși. Libertatea voastră este pictată drept sclavie. Vă vor ignoranți – pentru ei, neștiința vostră este putere. Vă vor în mod permanent în războaie. Pacea promisă de ei este războiul.
Năzuința către izbăvire vine cu re-amintirea. Trebuie doar să ne aducem aminte cine suntem. Păpușarii se vor teme de libertatea noastră, așa cum demonii se tem de sfințenie.
Căci cu noi este Eliberatorul!
Autor: Gheorghe Piperea – avocat
