Campanie electorală între deziderat și realitate

0

Campanie electorala Voteaza Parerea ta conteazaÎn plină campanie electorală, România suferă și, în loc de tratamente adecvate, este agresată de promisiuni desuete, care nu au nicio legătură cu maladia care i-a fost indusă în cei aproape 35 de ani de așa-zisă „manifestare democratică”. În mai toate planurile, încât pe scheletul său atât de costeliv, împovărat în datorii imense, pecinginea neputinței, ca și a incapacității, tinde să se generalizeze. Păi, cum altfel când datoria externă totală însumează 176.849 milioane euro (cu o creștere de 6.766 milioane euro, numai în perioada ianuarie-februarie 2024[1])[1], în timp ce pe primele două luni ale anului în curs, contul curent al bugetului de plăți a înregistrat un deficit de circa 2.707 milioane de euro, iar balanța veniturilor primare a înregistrat un deficit mai mare cu 516 milioane euro, față de aceeași perioadă a anului trecut. Și, cu siguranță, la nivelul zilei, parametrii sunt și mai îngrijoratori, căci comunicatul BNR prevăzut pentru data de 14 mai a.c., încă nu a fost dat publicității. Iar, pentru asemenea o stare nimeni nu este făcut răspunzător.

Iată de ce mi-e atât de greu să înțeleg ce fel de criterii stau la baza platformelor electorale, când între obiectivele de bază nu se regăsesc priorități stringente, care să asigure acestui popor minunat și acestei frumoase țări, cândva gloria Europei, certitudinea că viitorul îi va surâde și se va redresa într-o perspectivă apropiată. Dar, nimic din toate acestea, doar acele dispute mărunte, imputări fără de niciun rost, pleiada de aspecte fanfaronade și, ca să fim sinceri cu noi înșine: mult zgomot pentru nimic, concret. Totul, în timp ce economia zace, investițiile și, cam tot ce ar reprezenta progres tergiversează, iar cultura, educația, sănătatea și cercetarea științifică sunt trecute în planul secund. Și, poate, nimic nu ar surprinde mai mult, acum, când la câteva sute de kilometri de graniță, pândește un pericol iminent, care – ferească Sfântul – dacă nu se va stopa, ne va zgâlțâi din temelii nu numai bunăstarea, ci însăși ființa națională.

În ce mă privește, nu pot să pricep cât ne va mai susține cu fonduri UE – dacă, cu adevărat, ne-a susținut vreodată, dezinteresat – și cât ne vom mai baza noi pe anagajamentele altora, din comunitatea în care suntem tratați la second hand sau de aiurea, să ne mai rezolve problemele interne, căci de cele externe nici nu mai poate fi vorba, în afară de manipulări păguboase.

De la un timp, în spațiul virtual circulă fel de scenarii cu privire la viitorul acestei țări, pusă de Dumnezeu pe coordonate între care se intersectează interese de toate felurile, și nimeni, absolut nimeni, dintre cei cu autoritate nu încearcă să le contracareze în vreun fel, adăpostindu-se, chipurile, în umbra politicii „precaute”. Și, în timp ce noi nu vrem să deranjăm pe nimeni, alții ne lucrează și își fac planuri pe socoteala unor ținuturi, care nu le-au aparținut niciodată. Mai mult, profitând de naivitatea – ca să nu folosec alte invective, în sarcina celor în drept – ne adâncesc în prăpastia, care se cască sub noi și vor să ne distrugă în fel și chip, inclusiv prin împingerea într-un război, cu care n-ar trebui niciodată să avem de-a face.

Seară de seară, la televiziuni, încurajați de aparențe, protagoniști dezgoliți intelectual și, adesea, moral, vin și perorează inepții, care nu au nicio legătură cu bunul mers al societății și se dau în stambă cu vorbe grele, încercând să ne convingă că, odată cu ei – dacă le acordăm votul, bineînțeles – pe canalul dâmbovințean va curge lapte și miere. Nicio viziune, niciun rost temeinic într-o viitoarea prestație, doar promisiuni și minciuni doldora, omițând că, sub nasul dumnealor, mirosul social a căpătat un iz insuportabil: salarii și pensii necorespunzătoare unui trai decent; scumpiri fără de precedent; depopularea, prin migrarea tinerilor peste hotare; degradarea învățământului și a moralei, spitale grav afectate și condiții de care bolnavi se tem, neîncredere în justiție și atâtea altele.

Pentru toate acestea, fac vinovați pe alții, în vreme ce nu oferă nicio garanție concretă că vor întreprinde altceva ci, cel puțin la prima impresie, dau asigurări care nu au nicio acoperire în realitatea românească, îndelung afectată de incultură, obediență, arivism, hoție și trădare.

În rest, vorbe, un noian de injurii, care escaladează dincolo de elemntarul bun-simț. Nu știu în ce măsură mai interesează pe cineva în ce realizări sau pagube sunt implicați cei în activitate, din moment ce nu există sancțiuni ori, dacă există, nicio autoritate nu se va sesiza vreodată. Așa că, orice escamotare de la propria răspundere, din partea unora dintre candidați este superfluă, când împricinații habar nu au cu ce se vor confrunta, dacă vor fi aleși, și vorbesc doar așa, ca să se afle în treabă. Păi, cum să faci schimbare cu asemenea jalnice personaje?!

Iată de ce ar fi necesar ca legiuitorul să impună criterii exacte pentru cei propozabili, cărora în afară de lista cu susținători ar trebui să li se ceară să vină și cu un program riguros, fiabil și realizabil, despre al cărui standard să se pronunțe o comisie neutră formată din specialiști cu recunoaștere. Altfel, cu intenții deșarte și cu manifestări de bunăvoință, nu se garantează nicio mutație în bine, indiferent de nivelul pentru care se candidează.

În referire la schimbarea atât de mult dorită, niciodată aceasta nu se va realiza cu indivizi care nu au dat satisfacție în perioadele anterioare, dimpotrivă se vor perpetua și mai intens stările necorespunzătoare. Da, țara are nevoie, ca de aer, de o schimbare, de un alt fel de drum pe care să înainteze nealterată de fel de fel de obligații și interese persoanale, cel mai adesea în dauna interesului general. Iar, mai mult decât orice, are nevoie de stabilitate și siguranță, fără să fie pusă la cheremul străinilor, care niciodată nu ne-au vrut binele. Omițând voit ori, poate, din neștiință – ca să nu zic prostie – faptul certificat de realitatea atâtor secole, și anume: „Țările puternice întotdeauna impun și domină, ele nu au prieteni printre cei peste care se înscăunează și, în pofida oricăror alianțe, nu se supun voinței acestora, uită repede de angajamentele, care nu le aduc beneficii și nu acceptă nimic din ce nu le întărește supremația” (Apud scenaristul, regizorul și scriitorul profesor universitar Visarion Alexa, o mare personalitate a vieții culturale internaționale). De luat bine aminte de către cei care încă au nevoie de minte, căci explicațiile dicționarului „ortopedic” (sic!) niciodată nu vor fi îndeajuns pentru aceia care nu disting nici măcar între noțiunile elementare, ca să înțeleagă ce presupune administrarea treburilor de stat.

Fără vreun program mai acatării, care să scoată țara din marasmul în care băltește de prea mult timp, fiecare partid sau formațiune se străduiește să-și impună candidații, în sarcina cărora pun calități, la care nici măcar aceștia nu au visat vreodată. Și, în lipsă de altceva mai bun ori neavenit, încearcă să scoată carul popular din mlaștina în care, chipurile, alții l-au împotmolit, cu aceiași opintitori. Adesea, obișnuiți să tragă sfori și mai puțin să se înhame la căruță. Adică, la eforturi concrete, alături și în folosul celor pe care se angajează să-i reprezinte. Iar, pe de lături – așa, ca pentru încurajare sau, mai știi, pentru descurajare – latră fel de fel de lighioane, care nu au nimic în comun cu interesul național. O veritabilă fabulă națională, fără de nicio morală – mai degrabă, cu moralitate îndoielnică – ce l-ar surprinde până și pe „părintele” Esop.

Campania electorală, începând de la eșalonul de vârf, din pornire, ar fi trebuit să nu fie lăsată să se desfășoare la întâmplare, ci să fie riguros contabilizată și, la nevoie, amendată, ca și în acest fel, să nu se dea posibilitate celor care vor se profite de acel apanaj „comunitar”, în penumbra căruia să ne fie desconsiderată constituția țării, ca lege fundamentabilă opozabilă oricărei alte autorități și, prin fel de fel de subterfugii, să ne fie amanetat viitorul. Parlamentul nu mai trebuie să permită asemenea derapaje de la ceea ce ar trebui să presupună, cu adevărat, statul de drept, iar justiția să-și facă datoria necondiționată de prevederi, care exced interesului național. Acesta să fie și obiectiv fundamental al fiecărui candidat, indiferent de partidul din care fac parte, și să înțeleagă clar că, pe segmentul pe care îl va coordona, îi reprezintă, înainte de toate, pe cetățenii români.

În altă odine de idei, dincolo de orice poziție contrară, fie și în campanie, toate organele în drept trebuie să intervină prompt și să asigure continuarea înfătuirii obiectivelor în derulare, cu sancțiuni drastice în sarcina celor care nu asigură gestionarea judicioasă a banului public. Iar, pentru oricine – indiferent de funcția în stat – se îndepărtează ori, sub motivații contrarea dispozițiilor constituționale, înstrăinează interesul național să se aplice cele mai dure măsuri. Pentru că, indiferent de orice alt considerent, România nu este și nu va fi niciodată de vânzare și nici la cheremul marilor puteri, din orice parte a lumii ar fi acestea. Asta trebuie să fie clar tuturor, români și neromâni, aliați și profitori, care profită de naivitatea și toleranța acestei nații.

Prin campania electorală, să se limiteze accesul în Parlamentul European al acelora care sau dovedit că nu reprezintă cu cinste România și, adesea, au votat în detrimentul țării. Chiar dacă, în prezent, se dau în spectacol cu înfăptuiri, care nu le-au parținut vreodată ori induc și acced la idei străine de comportamentul, educația și morala creștină, de tradiția națională și se lasă dominați de concepții și atitudini, ce se repercutează negativ asupra tineretului, îndeosebi.

Suntem pentru susținerea UE, ne dorim să fim și să ne manifestăm în cadrul acestei mari comunități, dar numai între paramentrii de egalitate și respect reciproc, fără să achiesăm la ceea ce nu este specific poporului român, numai ca să facem pe plac unora sau altora. Cunoscut fiind că, de la obediență, până la subjugare, pragul este atât de fragil și de periculos. Iar, dacă este vorba să facem o schimbare, să nu omitem că trebuie să participăm la comunitatea europeană în condiții de reală reciprocitate și de egalitate, fără să facem rabat de la interesul românesc și de la ceea ce presupune mândria noastră națională.

Campania electorală este o etapă extrem de interesantă, care poate să ofere învățăminte dintre cele mai importante, de atenționare, ca și de luare aminte, nu numai pentru noi românii, ci și pentru aceia care, parteneri fiindu-ne, încearcă să se detașeze și să se situeze cumva deasupra celorlați. Să nu admitem așa ceva niciodată, pentru că a fi român respectat este mai mult decât o sintagmă, este o efigie de țară. De țară, care s-a confruntat cu atâtea și-atâtea, bune și mai puțin bune, într-un spațiu strategic, în care interesele celor care s-au considerat mai marii lumii, întotdeauna au fost în contrast, dar niciodată nu ne-au depășit voința și încrederea în reușită. Pentru că, dincolo de orice alte considerații și manifestări, în situații deosebite și în momente cardinale românii au demonstrtat că știu să se grupeze și să dovedească tuturor că sunt patrioți adevărați. Au diplomația lor înnăscută, care nu este la îndemâna oricăruia și, în marile încercări istorice, au dovedit că sunt capabili să se revigore la unison. Nici nu poate fi altfel, din moment ce unul dintre cei mai mari diplomați ai lumii a fost distinsul conațional Nicolae Titulescu.

[1] Comunicatul de presă al Bănci Naționale a României din 12 aprilie a.c.

Preluare: art-emis.ro / Autor: General-locotenent (r) Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.