Clipe de răscruce și cumpăt

0

Zilele trecute am mers cu un șofer care mi-a fost clar că era din Orientul Mijlociu. L-am întrebat dacă e sirian. Nu, era irakian. Evident că l-am întrebat ce mai e prin Irak. Mi-a spus că e ceva mai bine de când au plecat americanii.

„Au furat tot ce se putea fura”, se plângea el, „au distrus tot. Au tras în oameni nevinovați, fără motiv, că le spunea cineva (informatorii -n.m.) că acolo sunt teroriști și omorau tot”.

Ciudat, nu știa de cazul Julian Assange și imaginile de coșmar în care soldații americani au măcelărit din elicopterul militar grupuri de civili, inclusiv pe cei care veniseră să ridice răniții. A fost ca o vânătoare în care victimele nu aveau nicio șansă, un fel de joc pe calculator pus în practică pe oameni vii. Pentru acele imagini, Assange a plătit și plătește cu libertatea, din 2010 până acum.

După ce au distrus câteva state viabile, inclusiv Irakul, în urma unor manipulări colosale – regimul Saddam era acuzat că are arme nucleare, pe care nu le-au găsit nici după au făcut toată țara praf – Statele Unite au realizat o lovitură de stat în Ucraina (Euromaidan), prin care un guvern legitim a fost înlăturat prin forță. Au sperat ca să introducă Ucraina în NATO, caz în care Rusia ar fi fost eliminată din jocul puterilor mondiale. Ce a urmat știe toată lumea.

Singura problemă a României este să nu devină, ca și Ucraina, un braț cu care globaliștii din spatele senilului Biden (al cărui băiat, Hunter, este unul dintre spoliatorii economiei ucrainene, un dement sexual corupt) vor să „sângereze” Rusia.

Dacă România, unde se concentrează armate continuu, devine teatru de război, așa cum se dorește, vom avea aceeași soartă cu Irakul sau Ucraina.

Asta dacă nu se va ajunge la conflict nuclear.

Deși nu îmi doresc asta sub nicio formă, pentru că ar duce la aruncarea Europei cu sute de ani în urmă și la hecatombe umane, Occidentul Colectiv al elitelor davosiene vor să ducă Marea Resetare, după experimentul mondial Covid, la punctul final.

Ce putem face noi, cei fără nicio putere? Pe lângă faptul că trebuie să denunțăm mereu acest proces indus de haos organizat, să ne adresăm cu sufletul zdrobit celui care ne este Tată, Fiului și Sfântului Duh.

Rugăciunea rămâne o armă pe care nu cred că o folosim – cel puțin eu – îndeajuns.

Autor: Iulian Capsali

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.