Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, re…velări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă.
Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradiţional, în care românul a ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenţei sale. Atunci avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris acelaşi lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte:
Iată vin colindători
Printr-înșii și Dumnezeu
Îmbrăcați într-un veșmânt
Lung din cer până-n pământ
Scris e-n spate, scris e-n piept
Scris e-n șale, scris în poale
De-amândouă părțile scris câmpul cu florile
Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure
Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi
Pe umărul de-a dreapta scrise-s soarele și luna
Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea.
Ziua Universală a Iei (Ziua Iei) este sărbătorită în fiecare an în 24 iunie
Este o iniţiativă a comunităţii online «La Blouse Roumaine», fondată de Andreea Tănăsescu (2012), care a propus ca această dată, când are loc sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor şi Drăgaicei.
În iunie 2013, a avut loc prima ediţie cu tema «Sânzienele îmbracă Planeta în IE», care a declanşat o adevărată mişcare culturală şi a readus în actualitate cămaşa şi portul tradiţional românesc, potrivit https://lablouseroumaine.io/
Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial, pentru prima dată în lume, în 2015, prin Proclamaţia emisă de către primarul capitalei americane Washington D.C, Muriel Bowser, la iniţiativa lui Bogdan Banu, fondatorul organizaţiei Romanians of D.C, cu sprijinul comunităţii româneşti şi al Ambasadei României în Statele Unite ale Americii.
Din 2016 manifestarea este susţinută de către Asociaţia «La blouse roumaine – IA», fondată pentru a sprijini eforturile comunităţii de a promova şi proteja ia şi valorile culturale româneşti şi universale.
Această zi este dedicată, totodată, eforturilor de includere a cămăşii cu altiţă în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Ziua Iei, sărbătorită în peste 50 de țări
Ziua Universală a Iei este sărbătorită, în prezent, în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi, de pe şase continente. Manifestarea a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile diplomatice în România.
Ia sau cămaşa cu altiţă a reprezentat întotdeauna piesa principală a portului femeiesc tradiţional românesc, care prin ornamentică, prin calitatea materialelor şi a execuţiei, punea în evidenţă statutul social, economic şi civil, dar şi personalitatea purtătoarei, potrivit www.muzeul-etnografic.ro.
Cămaşa cu altiţă este cunoscută la nivel local/regional cu denumirile: ciupag (Oltenia, Muntenia, Transilvania), ie cu umăraş (sudul Transilvaniei), ie fetească (Transilvania), spăcel (Arad), cămaşă zoroclie (Telorman), mânecar (Lovişte, Vâlcea), cămaşă răsucită (Vrancea), cămeşă cu lăncez (Neamţ, Suceava), conform https://patrimoniu.ro/.
Istoria cămășii tradiționale
Vechea formă a cămăşii femeieşti tradiţionale era cămaşa lungă, cămaşa „pe de-a întregul”. În timp, partea de sus a cămăşii s-a desprins de poale, separându-se cămaşa scurtă (numită cel mai adesea cu termenul „ie”, derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele) de poalele care se încreţeau în jurul taliei sau erau cusute de partea de sus a cămăşii. Se remarcă păstrarea cămăşii lungi în spaţiul dunărean şi predilecţia pentru separarea ei în două părţi (ie şi poale) în Transilvania, Banat şi Moldova.
Denumirea de cămaşă cu altiţă apare ca urmare a diferenţierii pe criterii tehnice şi de ornamentare a cămăşilor. Altiţa este acea bucată de pânză dreptunghiulară, plasată pe umăr, care face parte din structura cămăşii, ce uneşte stanul din faţă (pieptul cămăşii) cu cel din spate, fiind folosită ca element de lărgire a cămăşii.
Cămaşa femeiască era adaptată perfect mişcării corpului, iar altiţa a apărut ca răspuns la necesitatea mişcării în voie a braţului. Iniţial altiţa era mică (cât să cuprindă umărul), iar mâneca se prindea de ea prin încreţire şi era mai largă. O dată cu trecerea timpului altiţa a crescut în dimensiuni, devenind egală cu lărgimea mânecii, prinzându-se întinsă de mânecă, nemaifiind încreţită.
Altiţa, la cămăşile vechi, înainte de a fi spălate, se putea desprinde pentru a nu fi supusă uzurii, notează https://patrimoniu.ro/.
Ia – culorile tradiționale
Iniţial, cămaşa era croită din pânză de cânepă ţesută în casă, la război, apoi, cu trecerea timpului a început să fie făcută din pânză de in şi borangic, pentru cele de sărbătoare, de in şi cânepă cu urzeală de bumbac, de bumbac, pentru cele de zi cu zi, şi se distingea, în funcţie de regiune, atât prin motive, cât şi prin tehnicile de decorare, transmise de la o generaţie la alta, fapt care a conservat tradiţia, bunul gust şi unicitatea de la o generaţie la alta.
Culorile folosite la cusut erau în două – trei nuanţe cromatice, de regulă, dar erau ii cusute în întregime cu fir negru (Mărginimea Sibiului). La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi şi mărgele.
În componenţa motivelor folosite la decorarea iilor intrau floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, toate redate în forme stilizate. Brodate pe faţă, spate sau mâneci, aceste simboluri protejau persoana care urma să poarte acea ie, ţinând răul şi ghinionul departe. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii.
Astfel, cele căsătorite şi cele în vârstă purtau modele de croială modeste şi culori mai temperate. Cele tinere îşi coseau iile în culori vii pentru a atrage peţitori. Erau cusute ii pentru ceremonia nunţii sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentaţia zilnică.
Promotori ai costumului popular
Încântat de frumuseţea iilor româneşti, Henry Matisse, unul dintre cei mai mari pictori ai secolului al XX-lea, a realizat în aprilie 1940 mai multe picturi inspirate din cămaşa românească cu altiţă, intitulate simplu «La blouse roumaine», ce au devenit cunoscute în întreaga lume.
Pictorul Constantin Daniel Rosenthal a înfăţişat-o pe Maria Rosetti, în «România revoluţionară», purtând atât ie, cât şi năframă. Ia, dar şi costumul tradiţional femeiesc au fost redate şi în alte tablouri semnate de Carol Popp de Szathmary, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Dumitru Ghiaţă ş.a.
Legea pentru Ziua Iei
La 31 mai 2022, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege ce are ca obiect de reglementare declararea zilei de 24 iunie „Ziua Iei”. Senatul a adoptat proiectul de lege la 27 septembrie 2021.
„Cu prilejul Zilei Iei pot fi organizate activităţi culturale, sociale şi artistice şi pot fi difuzate, prin mijloace de informare în masă, materiale care vizează promovarea şi protejarea iei. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot acorda sprijin logistic şi pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării şi derulării în bune condiţii a evenimentelor dedicate, în limita alocărilor bugetare aprobate. Unităţile de învăţământ, unităţile de cult, centrele comunitare, instituţiile culturale, precum şi reprezentanţele diplomatice ale României sunt invitate să participe la acţiuni de promovare a iei”, se arată în proiectul de lege.
În expunerea de motive se precizează că „ziua de 24 iunie este zi sfântă pentru credincioşii ortodocşi care sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, zi cunoscută de popor ca şi Drăgaica sau Sânzienele, zi care a fost declarată neoficial în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume ca Ziua Universală a Iei”.
La 21 iunie 2022, preşedintele Klaus Iohannis a semnat Decretul nr. 905/2022 privind promulgarea Legii pentru instituirea zilei de 24 iunie ca „Ziua Iei”, care a devenit Legea nr. 184/2022.
Extras telegrama.
*
Reiau oportun un comentariu de anul trecut la pastila lui Lucian Postu, ‘Înafara și înăuntrul’ (7Iasi/Cotidianul) si elaborari ulterioare.
Intre timp, am aflat ca Iohannis a promulgat si ‘ziua bujorului romanesc’ (2022) si ‘ziua costumului tradional’ (2015).
Suspect? You bet, vezi mai departe.
Scria Postu:
„Ziua iei. Multe femei în ie, pe stradă sau la serviciu… pe vremea cînd ia era cămeşa de duminică… am bănuiala că… multă lume purta ia nu doar pe dinafară. Iertaţi naivitatea, da’ cred că o purta şi pe dinăuntru.”
Iia politica
Ceea ce introduce falsitate este statul.
Spicuit din Cotidianul, cu prilejul promulgarii ‘legii iiei’ (2022):
„Potrivit legii, cu prilejul „Zilei Iei” pot fi organizate activități culturale, sociale și artistice și pot fi difuzate, prin mijloace de informare în masă, materiale care vizează promovarea și protejarea iei.
Autoritățile administrației publice centrale și locale pot acorda sprijin logistic și pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării și derulării în bune condiții a evenimentelor dedicate, în limita alocărilor bugetare aprobate.”
De notat, prezumtia din primul paragraf: adica iia nu se sarbatoreste decat cu voia statului? Politicienii isi aroga puterea sa legifereze ce se poate, cum si cand se poate face (ceea ce contravine libertatii, intotdeauna negativa nu pozitiva, ca aici, ca in ‘drepturile’ care iti pot fi ‘date’ sau luate dupa voie; cauta ‘Isaiah Berlin’ aici).
Apoi, din para doi: ceea ce inainte (de lege) era un imbold autentic, sincer, motivat doar de iubire, acum devine o tranzactie, un act propagandistic platit. La fel cum Soros a puiat o ‘societate civila’ la comanda, sintetica, la fel, legea iiei va crea mult fals patriotic, in care nu vei mai putea face diferenta intre simtamint si calcul oportunist. Vezi o femeie in iie, nu mai stii, romanca mandra sau platita de primarul-de-partid.
Statul nu confisca si corupe doar munca si etica muncii (prin impozite si regulile de declarare). El confisca si corupe simboluri vii, transformandu-le in semne moarte.
Milan Kundera, ‘Usuratatea de nesuportat a fiintei’, o femeie ceha fugita in Elvetia, la un restaurant cu flori de plastic si muzica de ascensor: „Frumustea nu poate exista decat cand e persecutata” (citat din memorie)…
*
Politici ca acestea vor face sa nu mai avem alti Eminescu.
Interventia statului in cultura face ca standardul sa fie cel al interventionistului – nu cel intrinsec creatiei. Criteriile exogene actului de creatie: considerente de ‘autoritate’ receptoare, de ‘gust’ receptor, de ‘aprobare’, de cistiguri, ‘premii’, s.a.m.d. sint distructive. Interventia statului in actul cultural creaza mediocritate si schimba scara de valori in moduri instrumentale si manipulative.
Actul cultural confera valoare simbolica care nu poate fi autentica daca statul se substituie dinamicii firesti a simbolurilor culturale. Treaba statului nu este sa ‘vinda’ o cultura romana nevalidata decit de judecata strimba a autoritatilor. Cultura o vind publicistii, editorurile, traducatorii – daca ei socotesc ca are valoare si ca merita efortul, investitia, riscul. Aceea este o cultura vie, nu o alta creatie plastifiata a statului.
*
Ordinile spontane sint ordini necoercitive. Cu puterea coercitiva, insa, nu argumentezi si ea nu sta sa fie convinsa. Evolutia sociala este inghetata in forme prestabilite si/sau nou omologate ranforsate prin violenta normativa, constringerea denatureaza traditia, care devine doar un nume pentru arbitrariul politic.
*
Va fi putut greutatea statului roman sa inlocuiasca iubirea si admiratia unui Matisse atunci cind, prin alegere libera creatoare, a pictat faimoasa sa serie ‘La blouse roumaine’? Nu.