Ceva un pic diferit astăzi. Locotenent-colonelul în retragere Danny Davis a făcut o ședință virtuală cu mine și am discutat unele dintre cele mai recente fantezii delirante ale Washingtonului și Kievului. Aceasta este normalitatea. Diferit este podcastul Bill Walton cu Stephen Bryen și Erik Prince, care au atins multe dintre temele discutate cu Danny. La începutul operațiunii militare speciale rusești din februarie 2022, Stephen Bryen a împărtășit punctul de vedere al majorității celor din mainstream și inițial a aderat la narațiunea că Ucraina a învins și Rusia a eșuat.
Dar Stephen nu este un ideolog orb. Este un om atent și inteligent și a ocupat funcția de subsecretar adjunct pentru apărare în administrația George H.W. Bush. Pe parcursul ultimilor doi ani, Stephen și-a dat seama că retorica de încurajare care emana de la Washington și Kiev era o porcărie. Cred că veți găsi că punctul său de vedere analitic merită timpul dumneavoastră prețios.
La fel și pentru Erik Prince. Analiza sa este destul de clară.
Punctul cheie pe care l-am subliniat cu Danny Davis este că violența, în sine, nu asigură un rezultat militar de succes. Luați în considerare un pumn fizic. Dacă lovești un perete în timpul unui acces de furie, cel mai probabil rezultatul va fi o mână ruptă. Nu realizați nimic în afară de posibila deteriorare a peretelui și de ruperea mâinii. Dacă mergeți pe stradă și loviți cu pumnul un străin, ați comis o infracțiune și ați rănit pe cineva fără motiv. Dar, dacă sunteți jefuit și îl loviți cu pumnul pe atacator (și sperăm că îl puneți la pământ), atunci se consideră legitimă apărare. Un pumn nu este „doar un pumn”.
Apelul disperat al Ucrainei de a obține rachete ATACM cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte mai adânc în interiorul Rusiei nu are nimic de-a face cu realizarea unei strategii militare. Chiar dacă Occidentul ar da Ucrainei toate rachetele din întregul său inventar, aceste arme sunt insuficiente pentru a distruge instalațiile militare și facilitățile logistice critice ale Rusiei. Dar un astfel de atac ar declanșa o escaladare din partea Rusiei care ar decima și mai mult Ucraina. Cu alte cuvinte, ar fi o utilizare a forței fără sens. Zelensky ar fi mai bine să lovească un zid.
Iată-i pe Stephen și Erik cu Bill Walton (și nu, nu este jucătorul de baschet).
Preluare: opozitia.net
Rachetele ATACMS NU vor schimba dinamica conflictului ucrainean, nici măcar loviturile transfrontaliere! Singura variabilă care poate schimba dinamica militar-strategică a acestui conflict ar fi o intervenție convențională a NATO, deși aceasta ar risca declanșarea celui de-al treilea război mondial, care, cu siguranță, așa cum a afirmat de atâtea ori președintele rus, va fi și ultimul pentru umanitate. De ce? Nu neapărat pentru că NU vor exista câștigători (că asta se subînțelege), ci pentru faptul că Rusia (conform inclusiv noii sale doctrine militare) va răspunde nuclear celor 32 de state agresoare, întrucât forțele sale și ale NATO NU sunt comparabile, războiul convențional ieșind astfel din cărți.
De altfel, Rusia produce de trei ori mai multe obuze decât NATO la un sfert din preț- treabă raportată de occidentali. Or, acest lucru pregătește scena pentru o posibilă ofensivă rusă care ar putea declanșa, la rândul ei, o intervenție convențională a NATO, care în mod sigur ar risca să scape de sub control într-o criză cubaneză. Prin urmare, nu putem decât să sperăm ca liderii occidentali, cu tot infantilismul și izolarea lor de realitate, să înțeleagă acest lucru și să nu-și asume riscuri.
Oricum, Rusia a învins deja NATO în cursa logisticii și-n războiul uzurii, ceea ce mă îndeamnă să cred că totul ține de managementul percepției: adică ucrainenii știu că sunt bătuți, rușii știu că câștigă războiul, iar Occidentul știe că înfrângerea strategică a Rusiei este acum imposibilă.
Mulți își exprimă speranța, din câte am citit prin presă, că Donald Trump, dacă va câștiga alegerile prezidențiale din SUA, poate opri implicarea rapidă a NATO în conflictul cu Rusia. Trebuie să înțelegem însă că alegerile vor avea loc în noiembrie, iar inaugurarea președintelui ales va avea loc în ianuarie anul viitor. În șase luni, NATO, sub conducerea actualilor lideri occidentali și a lui Mark Rutte – acesta din urmă cunoscut drept un rusofob înverșunat și-un susținător zelos al lui Zelenski, care a coordonat personal furnizarea de arme către Ucraina, contribuind la prelungirea conflictului și la escaladarea tensiunilor în relațiile dintre Rusia și Occident – poate avea timp să dinamiteze întreaga Europă într-un război de proporții cu Federația Rusă.
În plus, secretarul general al NATO NU este o figură independentă, ci una supusă deciziilor Americii. De fapt, întregul bloc militar este condus de Statele Unite. Moș Teacă de la Casa Albă este angajat într-o politică de escaladare lentă. El ridică miza, dar o face treptat, testând reacția Rusiei. Și atâta timp cât Moscova nu răspunde oponenților săi, ei VOR CONTINUA să facă acest lucru. Este foarte posibil ca noua misiune a lui Rutte să reprezinte o altă încercare a Washingtonului de a testa limitele a ceea ce este permis.
Pentru a evita (atât cât va fi posibil) WWIII, Vladimir Putin TREBUIE să învingă TOTAL forțele ucrainene!!! Să preia Harkovul și Odesa. Definitiv! Abia atunci se vor purta negocieri de pace REALE dar ÎN CONDIȚIILE impuse de liderul rus, nicidecum de Zelenski ori de paiața de la Casa Albă, indiferent care va fi aceasta: Biden sau Trump.
Domnilor…acest razboi se poartă cu mercenari……Ucraina e terminată de
mult timp….inclusiv NATO organizație decadenta. România are cei mai prosti conducători. Niciodată în istoria României nu a existat așa ceva….niște scursuri care ne. au adus la sapă de lemn!MARE PĂCAT!