Roumanian consolidated democracy

0

Ați vrut democrație, da? Adică să mergeți voi la alegeri și să puneți ștampila pe cine vă trece prin minte și să iasă din urnă ăl mai bun dintre cei buni?

Ei, pe naiba… democrația e rea și parșivă, așa că să vă iasă din minte… mult mai bună și mai temeinică e democracy! Da’ să vezi surpriză… că și la democracy e înghesuială și se calcă pe picioare candidații, în loc să existe o ordine și-o disciplină! Uite, de exemplu, când au candidat Băsescu Petrov și Geoană Mircea, noi doar aveam impresia că alegem ceva. În realitate, însă, nu alegeam nimic, deoarece, și unul, și altul erau de-ai lu’ badea Licuriciu. Atât că Băse avea limba mai catifelată și învățase, de prin porturile lumii, niște tehnici erotice mai interesante, în timp ce Geoană era legendat doar cu filmulețul trucat cu sexul oral, unde cam primea, se pare, și nu dădea, așa că n-aveai cum să știi la ce anume se pricepe dânsul… În aceste condiții s-a ales Petrov, desigur!

Acum, însă, e mult mai complicat. Fostul ambasador al SUA în România, Adrian Zuckerman, chestionat asupra susținerii calde a Licuriciului pentru Mircea Geoană, s-a înnegrit de supărare și a declarat:

„Dacă statul american ar ajuta pe cineva, ar fi pe generalul Ciucă… Nicolae Ciucă, generalul Ciucă era unul dintre cei mai respectați generali, când era ministru de apărare în Româmia și eu eram ambasador, unul din cei mai respectați din toată Europa, dar și în America toată lumea avea încredere în el, un om foarte serios… ăăăă… ăăă… și foarte mulți îi ascultau sfaturile lui de strategie, ce să facă… și se înțelegea foarte-foarte bine cu America, și-așa că dacă guvernul… sau americanii… – nu știu ce înseamnă asta la un guvern – s-ar vârî să ajute pe cineva în România care nu cred să se… N-AM VĂZUT SĂ SE FACĂ AȘA CEVA… da’ n-aș vedea să se facă pentru Geoană sau pentru Ciolacu… ar face pentru Ciucă care e știut și respectat la un nivel foarte-foarte înalt în America și în Europa” (Adrian Zuckerman, interviu luat de Sorina Matei, 3 iulie 2024).

Observați că dânsul discută doar așa… teoretic, cum s-ar zice… adică, dacă s-ar implica guvernul SUA, la o adică… da’ el n-a auzit și n-a văzut să se fi implicat, practic, vreodată grăsuța Lampyridă în alegerile din niște alte țări de pe planetă… Nu, țările cu consolidated democracy nu fac așa ceva!

Deci, avantaj Ciucă!

Numai că vine tare din spate Coooozmiiiin Guuuușă! și scoate din ranița de soldat bastonul de mareșal scrijelit cu autograful lui Donald Trump – probabil viitorul președinte al SUA:

„Stimate Domnule Gușă, Sper că această scrisoare vă găsește sănătos și cu un moral ridicat. Cu mare plăcere vă transmit cele mai sincere felicitări pentru candidatura dumneavoastră la președinția României. În calitate de fost Președinte al Statelor Unite, sunt conștient de marea responsabilitate și onoare care vin odată cu guvernarea unei țări. Sunt profund impresionat de devotamentul dumneavoastră în promovarea schimbării constructive și preocuparea dumneavoastră pentru bunăstarea poporului român (bla-bla-vla, etc, n.n.) Aștept cu nerăbdare să vă întâlnesc în curând și să întărim colaborarea noastră. Cu respect, Președintele Donald J. Trump”.

Vai de mine! Așa ceva?

Văzând acestea, Mircea Geoană, un alt candidat serios la prezidențialele din România, și-a făcut campanie electorală cu sigla NATO pe fundalul paginii de promovare a candidaturii sale, timp de mai multe luni, cam până când cineva a băgat de seamă. Adică, un fel de „și pe mine mă susține Licuriciul, dar ăla militar”! Și, să ne aducem aminte că pe 4 iulie 2011 ambasadorul Mark Gitenstein l-a întâmpinat pe intelectualul lui Iliescu (sau, mă rog, nu-mi amintesc exact dacă „intelectual” era cuvântul cu care l-a caracterizat președintele Iliescu), la sărbătoarea de pe pajiștea Ambasadei cu următoarele cuvintele:

„Îi urez bun venit și domnului Mircea Geoană, președintele Senatului României, un bun prieten al meu și CEL MAI BUN PRIETEN PE CARE SUA îl au în România!”.

Cel mai bun prieten, da?

În acest punct al story-ului se vede silită să intre în scena prezidențialelor inegalabila Ana Birchall! Păi, dacă nici dânsa nu-i apreciată de Licurici, atunci cine? Vi-l amintiți, cred, pe ambasadorul Hans Kleem, îmbujorat și transpirând abundent, fotografiat la masă cu doamna Birchall, relaxată, zâmbitoare, sigură pe farmecele ei? Cafeluță, fursecuri, taclale… iar dânsa „mai nu vrea, mai se lasă”, etc.! Și se pare că Hans Kleem n-a fost singurul ambasador îmbujorat la vederea doamnei Birchall, căci THE DAILY BEST semnala, în 28 noiembrie 2019:

„Legăturile ambasadorului SUA la UE, Gordon Sondland, cu românca Ana Birchall, fostă ministră a justiției, declanșaseră un semnal de alarmă în Consiliul de Securitate al SUA (National Security Council, NSC)(…). Oficiali ai guvernului au fost îngrijorați de felul în care Gordon Sondland, deși ambasador SUA la Bruxelles, pe lângă Uniunea Europeană, căuta să obțină acces la Casa Albă pentru Ana Birchall”.

Ei, și ajungem acum la veșnica „însăși slujirea”, înscrisă în cursă doar de presă și de „sondorii de opinie” consacrați: Laura Codruța. La Măria-Sa în biografie e așa o înghesuială de ambasadori ai Licuriciului, încât trebuie să stea la coadă pentru a intra toți pe listă. Bine măcar că Luluța nu candidează, zic, că dacă ar candida i-ar pune în dificultate pe toți susținătorii americani, care s-ar înghesui la ușa ei cu felurite bufnițe de porțelan sau din ceramică – doar știm cu toții de la fostul prieten al doamnei, Sebastian Ghiță, ce mult îi plac ei bufnițele!

Și, în fine, nu avem numai candidați adorați de ambasadorii Marelui Licurici, ci și candidați care ar fi adorat să fie ambasadori peste ocean, Florin Călinescu, spre exemplu, un candidat serios, impunător și un „Tanti Florica” extrem de popular, cel care declara cu sinceritate pe 30 ianuarie 2010:

„Dacă Traian Băsescu îmi spune: ‘Lași gargara și te duci ambasador la Washington!’, spun: ‘Domnule președinte, am înțeles!’…”.

Dăcât că lui Petrov nici nu i-a trecut prin sfeclă să-i facă o astfel de propunere.

Au mai rămas Ciolacu, Simion, Lasconi și Șoșo… despre primii trei, n-am nimic de spus, căci Ambasada nici nu-i bagă în seamă. Dar Șoșo n-ar fi exclus să furnizeze o surpriză și să apară cu o scrisoare de susținere de la doi americani celebri, GEMENII Danny de Vito și Arnold Schwarzenegger, ale căror două sfaturi în situație de criză (aplicabile și în caz de alegeri la președinție) erau:

„Prima regulă: întîi negociezi, abia pe urmă ataci! și a doua regulă: dacă alegi cacialmaua, atunci trebuie să fii pregătit(ă) s-o susții până la capăt!”.

Autor: Luminita Arhire

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.