Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani la rînd, acest vînat a fost grupat pe turme și a beneficiat de protecția Serviciului, atît prin intervenție directă la guverne, cît și prin legislație dedicată. Turma celor cu contracte de IT a colectat anual sute de milioane de la stat, ba adesea a bătut miliardul, ruinînd în același timp orice proiect de digitalizare a ministerelor, administrației locale, caselor de pensii, de Sănătate și a celorlalte instituții de stat. Alte turme au colectat din contractele de infrastructură, din combinațiile pe energie, pe agricultură, pe armament, pe imobiliare, pe resurse minerale, pe ajutoare de stat.
Pînă să breveteze Băsescu protocoalele SRI-DNA, șefii Serviciilor aveau alte proceduri de vînătoare. Întîi, îi identificau pe hoții industriali, energetici și agricoli, îi lăsau să fure, să-și depună prada în bănci străine, documentau fapta și apoi le sunau la ușă cu poze și casete video. Coruptul era nevoit să-și împartă avutul cu domnii generali, adică să-și cumpere libertatea în leasing financiar. În filmele cu criminali i se spune taxă de protecție, poliță de asigurare sau luare de ostatici. La noi i se zice cînd luptă anticorupție, cînd secret de stat.
Vînătoarea asta durează de generații, s-a transmis din general în general din clipa în care vechea Securitate a înființat SRI, în martie 1990. Numai că niciodată n-a ajuns la nivelul de profitabilitate din epoca Maior-Coldea. Asta fiindcă în acea epocă infractorii erau puși la treabă chiar de șefii SRI. Sînt foarte cunoscute uimitoarele contracte semnate cu statul de favoriții Serviciului, alde Sebi Ghiță, Tibi Urdăreanu, Gabi Marin, Irina Socol, Claudiu Florică etc. Sutele de milioane de euro supte anual de la buget sub scutul SRI sufereau o lacomă împărțeală între infractori și păzitorii legii. Iar cînd procentele cuvenite vînătorilor nu păstrau o anume rată de creștere, milionarii erau dați pe mîna procurorilor. Aici intervenea procesul de optimizare judiciară, adică a doua mulgere a exemplarului capturat de sistem. Creatorii își storceau creația pînă la ultimul chior. O urmăreau în arest, în sala de judecată, în somn, pînă la ultima geantă, pînă la ultimul transfer bancar.
E greu de crezut că, în timpul și, apoi, după mandatul lui Coldea, SRI n-a știut ce se petrece. SRI e un sistem prea complex, activ și extins ca să fi scăpat din vedere acest tip de operațiuni. Prin urmare, a știut de ele, dar le-a trecut sub tăcere. Că a făcut asta cît timp a fost Coldea la putere e, cumva, explicabil. Dar e de neînțeles că a continuat să-i lase pe Coldea și grupul său organizat să-și facă de cap și după ce au fost trecuți în rezervă. De fapt, SRI nu doar s-a făcut că plouă. Înțelegem de la Coldea că Serviciul l-a și încurajat, căci i-a permis să acționeze într-o „realitate certificată inclusiv de acordarea și reînnoirea avizului de securitate din partea SRI (aviz care presupune procese complexe de verificare)”.
Rezervistul Coldea a avut, așadar, aviz de la SRI, în baza unor „procese complexe de verificare”, să stoarcă în continuare bani de la inculpați și, în timpul liber, să lucreze în serviciul unor șefi de stat străini, cum ar fi Edi Rama, premierul Albaniei. Și dacă ne întrebăm ce servicii îi putea oferi Coldea lui Rama, n-avem decît să ne reamintim specializarea sa din anii de glorie, cînd îl servea pe Băsescu: compromiterea Opoziției pe plan internațional, arestarea adversarilor interni, distrugerea presei independente, creșterea unei clase de infractori bogați care pot fi mulși. Astea sînt competențele cunoscute ale generalului cu implant de păr. S-ar mai adăuga, zice presa albaneză, și favorizarea traficului de cocaină prin Albania spre piețele bogate din UE, dar aici poate că povestea a luat-o un pic înaintea dovezilor.
Cu adevărat grav e că SRI, o instituție prin care România e cuplată cu marile structuri de securitate nord-atlantice, a permis cu bună știință o breșă în siguranța națională și internațională și a generat o vulnerabilitate internă și transnațională. Coldea e un recipient plin de informație strategică, la fel de periculos ca o bombă cu fragmentare. Lăsîndu-l să bîntuie neîngrădit prin Codul Penal, lăsîndu-l să umble nepăzit prin Dubai și prin Tirana, lăsîndu-l să se expună cu tot cu secrete în fieful rețelelor rusești, SRI pune în pericol lumea instabilă și fragilizată în care încă există democrație.
E limpede că Florian Coldea poartă în raniță un șantaj fabricat din vechiul lui acces la dosare. Un șantaj de care nu se pot scutura nici Iohannis, nici șefii guvernelor, nici miniștrii, nici parlamentarii, nici procurorii, nici judecătorii Curților superioare, nici comisiile de control al Serviciilor și nici șefii SRI. Cu toții joacă, mai mult sau mai puțin, rolul vînatului. Unii sînt iepuri, alții se tem să nu ajungă țapi ispășitori. De aceea, cînd a fost chemat la DNA, procurorii s-au bucurat că nu i-a arestat Coldea pe ei.
Preluare: catavencii.ro / Autor: Doru Bușcu
