Aș vrea să te rog să te oprești pentru un moment și să te uiți în jur, să te uiți la oameni. Oprește televizoarele, calculatoarele, mobilele, tabletele… tot. Adună-te puțin și uită-te…
Uită-te să vezi de unde am plecat și unde am ajuns, uită-te să vezi cât de creduli am fost atunci când am fost scoși din cușca comunismului. Eram atunci atât de fragezi, atât de naivi când visam la Occidentul nostru.
Uită-te să vezi că visul nostru era de fapt un coșmar.
Uită-te să vezi ce-a mai rămas din oameni și din visul nostru!
Uită-te la tinerii ăștia programați de televizor la autodistrugere, cu apocalipsa încrustată în piele, tatuați în draci, să pară mai duri, dar în același timp epilați pe piept și până și în fund pentru că fetele îi vor mai finuți.
Uită-te la toți împachetații umflați la sală cu steroizi în goană după volum, ce țâte frumoase vor avea peste zece ani.
Uită-te la toate tinerele care-și vând corpul în fața calculatoarelor în săli de videochat și apoi ies pe stradă aranjate și fac pe doamnele, bronzate și cu silicoane „naturale”. O să îmbătrâniți și țâtele vor fi tot țepene – pe așa ceva se mai ține economia!
Uită-te la doamnele nostre ce nu se sfiesc să stea topless pe o plajă plină, dar se rușinează dacă oja le este puțin sărită sau părul nu le stă perfect. Apoi, îți dau lecții de civilizație și morală.
Uită-te la dictatura minorității: parteneriate civile de bulangii, când toată lumea divorțează, ei sunt mai morali și vor să se căsătorească. Alegeți un rol, vrei să fii tată, mamă, băiat, fetiță, vrei să fi cu gen fără gen, neutru gen? Recunoașteți că e vorba de buleală? V-ați plictisit, da, am înțeles. Sunt curios cum o să arate toată treaba asta după 60 de ani, când vă trece cheful.
Uită-te la copilul ăsta. Are cinci ani, îi e dor de mama, îi lipsește. Altfel nu-i lipsește nimic, are o tabletă la care se joacă tot timpul. Alo, da, lui mami îi e dor de tine, mai stau puțin, trebuie să mai stau puțin. Da pentru el stau peste program, pentru el, ca să aiba de toate. Da, are de toate în afară de mama. Mai târziu o să vină vremea mamei să plângă. Copiii se vor face mari, vor fi activi, preocupați să se realizeze, să fie mama mândră de ei. Pentru mama nu contează asta, ar vrea să-i aibă aproape de ea. Ei nu înțeleg, nu au timp să o vadă pe mama, să o sune. Ea plânge singură, are și ea o tabletă, dar tot plânge.
Uită-te la tinerii de succes, cum se prostituează în joburi bine plătite, lucrează în medii toxice îndopând oamenii cu otrava care creează dependență. Nici măcar nu-și dau seama. Vând otravă.
– Bună ziua! (e ca o zână) Doriți noua țigaretă cu noua tehnologie cu filtru multiplurimegafin? Puteți câștiga o excursie! Pe pachet și pe panoul luminos de lângă casa de marcat, scrie mare „Tutunul ucide”. Tehnologie pentru crimă și o excursie către o moarte lentă, dar sigură.
Marketing, noi îi păcălim pe toți, chiar și pe noi înșine.
Uită-te la doctorii care și-au vândut pacienții pe contracte bănoase. Noi nu vindecăm nimic, doar ne facem. Noi vindecăm doar simptome, nu și boli, dar cel mai bine noi vindem viruși.
Totul este de vânzare.
Un plămân 10 mii, un rinichi 20,
Când a murit?
Nu a murit? Vrea să-l ajutăm? Vrea să-l asistăm?
Toți au vândut și s-au vândut. Totul pentru câștig.
– Cât faci? Cât câștigi?
Nu e bine. Mai mult, mai mult, mai repede, mai repede.
Uită-te în jur! Noile biserici sunt sălile de fitness, toți își forțează limitele pe biciclete, pe bande de alergare, scări rulante care nu ajung nicăieri – gustând cu voluptate iluzia desăvârșirii. Apoi te întâmpină cu pieptul scos afară, satisfăcuți că sunt niște oameni împliniți, mântuiți – pentru că au reușit să dea burta jos și au fundul obraznic și pectoralii umflați.
Uită-te la toți tinerii ăștia, care odată erau plini de viață, copii de țărani veniți în București. Viața la țară era grea, se muncea din greu, dădeau la sapă, îngrijeau la animale suportând un miros greu, cărau saci grei de cartofi. Acum descarcă în loc de cartofi navete de cola, acum pute a gaze de eșapament și a ghene pline, acum stau în apartamente de 40 mp, beau apă industrială îndulcită cu chimicale cancerigene, respiră un aer îmbâcsit ce le scurteză viața. Acum au credite pe viață și 5 ore pe zi muncesc pentru bancă și restul pentru ei. Acum au de toate: mănâncă pui grill cu antibiotice expirat de anul trecut, spălat și injecat, acum mănâncă la Mc – hamburgeri cu termen de valabilitate de un secol. Acum consumă sucuri naturale cu 2% suc, iaurturi cu lapte praf, lapte îndoit cu apă, vin cu 10% vin în el. Acum au de toate, au branduri.
Uită-te în metrou la toți wankerii care citesc tabloide semiporno.
La toate „tinerele” de 50 de ani și mai bine, cum se cred ele puștoaice de fițe.
Uită-te la cum s-a urâțit omul. Uită-te cum se îmbracă, au pierdut sensul frumosului din cauza trufiei.
Uită-te în jur și ai să vezi că îți vine atât de greu să nu disprețuiești omul de azi pentru cât de smintit este.
Uită-te în jur…
Este vremea să ne oprim din nebunia asta!
Este vremea să restaurăm omul!
Opriți toate construcțiile, toate proiectele de autostrăzi, de poduri, de pasaje subterane, supraterane, toate înlocuirile de borduri.
Opriți toate anvelopările, toate restaurările de clădiri de betoane, de cărămizi, de stadioane.
Toate achizițiile de echipamente performante care lasă mii de șomeri.
Opriți investițiile în iarbă, în boscheții din parcuri, în luminile de sărbători.
Opriți tot!
Haideți să restaurăm omul, investiți în om, să-l facem frumos, să-l facem mai bun.
Ce civilizație este asta în care arunci 100 de milioane pe un stadion și închizi școli, muzee, biblioteci?
Ce civilizație este asta în care bagi milioane în luminile de sărbători, iar sute de mii de oameni nu au ce pune pe masă?
Ce civilizație este asta în care bagi miliarde în tehnologie și lași oamenii șomeri?
Vă spun eu ce civilizație este:
Este civilizația care prețuiește mașina mai mult decât omul.
Este civilizația care prețuiește cărămida mai mult decât sufletul.
Este visul nostru care s-a transformat în coșmar.
Este cursa omului fără Dumnezeu, care a ajuns robul lui Benjamin, al cărămizilor și al dantelelor și al înfloriturilor și și-a pierdut simplitatea și a uitat să se mai uite la cer.
Haideți să restauram omul. Haideți să ne întoarcem înapoi la simplitate. Cu riscul sărăciei, cu riscul de a pierde prietenia cu Benjamin, haideți să ne îmbogățim sufletește, să fim iar oameni.
Preluare: Evită colapsul
