Ierarhi ai Episcopiei Hușilor: Grigorie Leu, ultimul înainte de comunism
Ultimul mare episcop înainte de instaurarea regimului comunist a fost Grigorie Leu, născut pe meleagurile vasluiene, la 2 mai 1881, în satul Țuțcani, comuna Mălușteni, județul Vaslui, în familie de preot. A murit la 1 martie 1949, la Huși. Este unchiul scriitorului contemporan Corneliu Leu. A urmat cursurile Seminarulului inferior la Roman și celui superior la «Veniamin» din Iași (1897-1901). A fost preot în Oancea, jud. Galați (1904-1910), urmând în paralel Facultatea de Teologie din București (1906- 1910). A devenit apoi spiritual la Seminarul «Central» din București (1910-1916) și preot militar în anii primului război mondial (1916-1919). A fost director al Seminarului din Ismail (1919- 1924). În 1924 a fost ales arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul «Botoșăneanul». La 30 aprilie 1936, a fost ales episcop al Argeșului (înscăunat 7 iunie), iar la 11 iun. 1940 la Huși (înscăunat 28 iulie 1940), păstorind până la 5 februarie 1949.
După înfăptuirea României întregite, părintele Grigorie Leu, prin munca misionară, didactică și cărturărească, s-a dedicat consolidării Bisericii Române, îndeosebi din Basarabia. De asemenea, a sprijinit populația din Moldova în anii celui de-al doilea război mondial și în anii secetei din 1946-1947.
Pe lângă îndrumarea vieții bisericești din cele două eparhii, s-a îngrijit de monumentele lor istorice. A publicat o scrie de lucrări, îndeosebi cu un caracter anti-sectar.
În perioada dezactivării eparhiei, problemele pastorale, culturale și misionare ale credincioșilor din zonă au fost îndeplinite de Episcopia Romanului și Hușilor prin contopirea celor două instituții. Dintre ierarhii care s-au remarcat în această perioadă menționăm pe episcopii Teofil Herineanu (1949-1958), când este ales episcop al Clujului, apoi scaunul vacant este deținut temporar (1958-1961) de mitropolitul Iustin Moisescu, viitor patriarh al României. Între anii 1962-1978 scaunul vlădicesc al Episcopiei Romanului și Hușilor este preluat de Partenie Ciopron, fost episccop militar al Armatei în al doilea război mondial cu sediul la Alba-Iulia. S-a retras în 1978 și moare în 1980, fiind înmormântat la mănăstirea Văratic. Din 1978, este episcop titular al acestei eparii devine Eftimie Luca, având ca vicari administrativi pe Ioachim Vasluianul până în 2006 și apoi pe dr. Ioanichie Băcăuanul, nepotul cunoscutului duhovnic de la Sihăstria Ioanichie Bălan, autorul celebrei lucrări «Convorbiri Duhovnicești», apărută în 1988.
Primul episcop după reactivarea Episcopei Hușilor, în 1996, a fost Ioachim Mareș. Născut la 12 martie 1927, în satul Măgirești – Bacău. A urmat Seminarul teologic «Sf. Gheorghe» din Roman (absolvent 1946), apoi Facultatea de Teologie din Suceava (1946- 1949) și Institutul Teologic Universitar din CIuj, în anii 1948-1950. A fost preot în parohiile Dămienești-Bacău (1952-1957), Sf. Nicolae din Moinești (1957 – 1960), Leorda-Comănești, jud. Bacău (1960-1972), Sf. Nicolae Bacău (1972- 1978), secretar al protopopiatului din Moinești (1957 – 1967), deputat eparhial (1962- 1972), președinte al Consistoriului eparhial al Episcopiei Romanului și Hușilor (1972- 1978). După moartea soției, devine vicar administrativ al acestei eparhii (1978- 1985), apoi arhiereu-vicar cu titlul de «Vasluianul» pe seama aceleiași eparhii (hirotonit și instalat la 24 nov. 1985). Devine primul episcop titular al eparhiei Hușilor după reactivarea sa, în 1996. A refăcut catedrala episcopală «Sfinții Petru și Pavel», realizând consolidarea și repictarea ei de pictorul Dumitru Bănică din București. A consolidat clădirile Palatului Episcopal și a sprijinit realizarea unui grup statuar dedicat lui Ștefan cel Mare, realizat de sculptorii vasluieni Gh. Alupoaiei și Cristian Pântea. În timpul său s-au înființat numeroase așezăminte monahale, ca mănăstirile Moreni, Florești, Măliniști, Măgaru, Biserica Schimbarea la Față din Huși etc. A editat Cronica Episopiei Hușilor în mai multe tomuri și a scris Slujire și conștiință preoțească în trei volume, apărute în 2002, când împlinea 75 de ani. Era numit de preoții din eparhie ierarhul cel înțelept, semănând admirabil cu fostul domn Al.I. Cuza. A realizat un impresionant muzeu de carte veche și obiecte bisericești. A avut ca duhovnic pe părintele Cleopa de la mănăstirea Sihăstria. A trecut la cele veșnice în aprilie 2009, în săptămâna luminată, de Izvorul Tămăduirii, fiind înmormântat în catedrala «Sfântul Nicolae» din Bacău, la construcția căreia s-a ostenit atât de mult.
Nicolae IONESCU