De 75 de ani România plătește an de an bani grei pentru himera numită Armată Națională

Într-un interviu acordat neocomuniștilor de la Adevărul, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu susține ipoteza că intrarea ucrainenilor în Kursk reprezintă o manevră de învăluire a frontului din Donbas. Am stat și mi-am dat palme. Cretinitatea asta vine de la unul care cică a reprezentat România la NATO și care acum este șef al Asociației Ofițerilor Români în Rezervă. Cu alte cuvinte nu vine de la un idiot oarecare, ci de la șeful lor!

Oameni buni, voi înțelegeți ce catastrofă e armata României? Voi vă dați seama că oameni precum Bălăceanu se află în spatele aberantelor achiziții de arme de la fier vechi, că există cel puțin câte un Bălăceanu la fiecare nivel al armatei țării? Cum e posibil să emiți ipoteza conform căreia cu 10.000 de oameni situați într-un perimetru de 100 kmp poți înconjura un front a cărei lungime este de peste 400 km??? O asemenea enormitate nici măcar un copil retardat n-ar putea-o emite!

Realizați că această structură umflată ca un balon a repurtat de-a lungul secolului XX victorii doar împotriva cetățenilor țării? Cu ce se distinge Armata României? Cu trasul în țăranii răsculați, cu Turtucaia sau cu vânatul civililor din 1989, când împotriva revoluționarilor, când alături de ei, permanent trăgând în mulțime. Să nu uităm că s-a mai repurtat o victorie, atunci când țărăniștii au trimis armata contra minerilor, de le-au rămas tancurile fără șenile de-a lungul autostrăzii.

Realizați că noi plătim Bălăceni de-ăștia de cel puțin 75 de ani fără ca ei să facă efectiv nimic? Rectific, fac ceva: beau de sting prin cazărmi și au nevoie de firme de securitate pentru a le fi păzită muniția. Aveți idee că de 75 de ani România plătește an de an bani grei pentru himera numită Armată Națională? La fel am plătit și înainte de Primul Război Mondial și înainte de Al Doilea Război Mondial, iar rezultatele au fost catastrofale. Doar norocul ne-a salvat.

Stau totuși să mă întreb: dacă am renunța definitiv la armată ca structură monolitică, găsind în schimb o structură de pregătire a oamenilor pentru apărarea țării și negociind cu puterile care ne înconjoară o variantă de neutralitate, nu ne-ar costa mai ieftin? Desigur, asta nu presupune să lași teritoriul neapărat, dar absolut totul să se limiteze la sisteme defensive, operate de o structură optimă, bine definită și dublată, la o adică, de cetățenii simpli care să fie antrenați pentru protecția propriilor zone. Astfel, orice inamic, chiar dacă nu s-ar lovi de o armată organizată, ar intra într-un haos de gherilă locală, imposibil de supus. De altfel aceasta a fost strategia la care am fost redutabili de-a lungul timpului.

Cu alte cuvinte, n-ar fi timpul să mai renunțăm la păduchioșii ăștia cu stele de carton, înlocuindu-i cu ceea ce ne trebuie? Cu ăștia am ajuns să plătim tribut mai mare decât cât am plătit otomanilor și sovieticilor la un loc. Poate că ar fi timpul să punem în locul nulităților de această speță ceva cu adevărat funcțional, infinit mai ieftin și mult mai eficient! E o idee.

Autor: Dan Diaconu