Născut pe 1 septembrie 1893, în satul Cârja, în 1916, când Armata Română a început bătălia pentru eliberarea teritoriului național, Păun Mocanu avea gradul de caporal și a fost grav rănit la picior în bătăliile din Defileul Oituz. La ieșirea din spital, pentru că rana nu era complet vindecată, a fost trimis la partea sedentară a regimentului său. Nemulțumit, Mocanu a cerut cu raport scris să fie încadrat la partea operativă, pentru a lupta cu arma în mână. A căzut eroic la datorie, împreună cu alte sute de eroi ai Armatei Române, pe înălțimea împădurită Coșna din apropierea orașului Târgu Ocna.
Caporalul Păun N. Mocanu (1893-1917) s-a născut la 1 septembrie 1893, în satul Cârja, județul Vaslui. Odată cu vârsta majoratului a fost încorporat la Regimentul 12 Dorobanți «Dimitrie Cantemir», care îşi avea reședința la periferia orașului Bârlad, fosta capitală a județului Tutova.
În 1916, când Armata Română a început bătălia pentru eliberarea teritoriului național, Păun Mocanu avea gradul de caporal și a participat la acțiunile de luptă ale regimentului său.
La începutul toamnei, în luna septembrie a anului 1916, unitatea din care acesta făcea parte a ocupat un sector de apărare în Defileul Oituz. După cum s-a consemnat în registrul istoric al regimentului, „Caporalul Mocanu participă la bătălie, execută misiuni de cercetare, conduce cu bărbăție, curaj și eroism grupa sa la atacurile și contraatacurile ordonate, rezistă cu bravură presiuniidușmaneși focului deosebit de violent al acestuia”. În timpul bătăliilor, caporalul a fost grav rănit la picior. Rana i-a fost provocată de schija unui proiectil care a făcut explozie la numai câțiva metri de el. În cronica regimentului s-a consemnat şi de data aceasta: „Este dus la postul de prim ajutor și de aici la Spitalul din Murgeni, unde v-a fi îngrijit de medici, până în primăvara anului 1917. La ieșirea din spital, Comisia a constatat că rana nu era complet vindecată. În consecință a fost trimis la partea sedentară a regimentului său. Nemulțumit de situația de a nu putea fi alături de camarazii săi din linia întâi, caporalul Mocanu a cerut cu raport scris să fie încadrat la partea operativă a unității, pentru a lupta cu arma în mână, așa făceau toți militarii Armatei Române, care-și apărau glia străbună și meleagurile natale. În urma insistențelor sale în ziua de 27 iunie 1917, caporalul a primit aprobarea necesară plecării pe front. Abia sosit la Oituz, în după – amiaza zilei de 31 iulie 1917, regimentul său a trecut la contraatac pentru a stăvilii acțiunile ofensive întreprinse de inamic pe înălțimile, Coșna și Cireșoaia ce străjuiesc Defileul Oituz”.
În învălmășeala acestui contraatac, a căzut eroic la datorie, împreună cu alte sute de eroi ai Armatei Române pe înălțimea împădurită Coșna din apropierea orașului Târgu Ocna.
A rămas necunoscut pentru vasluieni și români, numele său apărând doar pe lunga listă a eroilor de război ai României publicată de Ministerul Apărării Naționale și în câteva cărți care tratează acea perioadă, precum cele scrise de Constantin Chiper, Nicolaie Mihai, Mircea Fitcal, «Omagiu eroilor județului Vaslui», Editura Sfera, Bârlad, 2016; Zefira Voiculescu, «Întru slava Eroilor neamului», Editura Militară, București, 1971; Maricel Popa, Dr. Constantin Ucrain, «Țara Vrancei, panteon al Eroilor României», Editura Pro Transilvania, București, 2006.
