Fiecare dintre noi stie ca intr-o zi va parasi lumea si multi se intreaba: de unde venim si unde ne ducem? De fapt, de cand Adam a muscat din fructul interzis, filozofia, religia si stiinta incearca sa raspunda unor asemenea intrebari. Unde se duc sufletele si care e sensul vietii? Raspunsul religiei implica un postulat: sufletul e nemuritor! Ce faci insa daca nu crezi? Atunci, zbuciumul devine personal si reprezinta crucea fiecaruia dintre noi. Daca nu crezi, viata isi pierde sensul si risti sa-ti pierzi echilibrul psihic. S-a intamplat la nivel personal in trecut si se intampla acum la nivel colectiv in occident. Lumea occidentala si-a pierdut sensul!
Sunt framantat si caut un raspuns. Religia este esentiala, dar simplista. Explicatiile ei, formulate cu mii de ani in urma, raman totusi la baza intelegerii menirii omului pe pamant. La randul ei, stiinta a inregistrat progrese imense, dar s-a blocat. Personal, as dori ca stiinta sa demonstreze ca exista o constiinta suprema care dirijeaza universul, dar pana acum nu a reusit. Sper ca filozofia va descoperi acea punte care sa unifice stiinta si religia. Va reusi oare? Poate!
Cand eram profesor in Africa am scris cartea Jurnal Etiopian si am inceput cu afirmatia: Viata e o paranteza deschisa formata dintr-o multime de acolade mari si paranteze mici. Nu stim cine si dece ne deschide marea paranteza, dar stim ca toata viata incercam sa iesim din ea si in mod paradoxal, cand reusim, paranteza se inchide imediat dupa noi. Ma tem ca voi afla scopul si semnificatia vietii exact dupa ce se va inchide si paranteza mea, si acest lucru ma framanta.
Am un prieten American doctor in fizica teoretica si preocupat de lumea extremelor: de la infinitul mic si realitatea cuantica, pana la infinitul mare si realitatea astronomica. Este un om practic, dar e framantat si el de vremurile dificile prin care trecem si de semnificatia lor. Prin comparatie, el e totusi optimist; sustine ca omenirea a mai trecut prin mari incercari si a gasit solutia supravietuirii. Eu sunt pesimist; vad in evenimentele de azi un sfarsit de era sau cel putin sfarsitul erei crestin-europene. In dialogul nostru am incercat sa corelam si sa interpretam toate argumentele. El ma domina la stiinta, dar ma admira pentru modul in care am imbinat stiinta, religia si filozofia in cartea The Purpose of Life (Scopul si Semnificatia Vietii). Eu il domin la filozofie, dar acest lucru e doar o slaba consolare. Nu-mi pot demonstra concluziile.
La nivel quantic materia se transforma in energie si energia redevine materie, deci, in natura nimic nu se pierde, totul se transforma. Pana aici suntem de accord. Eu cred ca la nivel cuantic se face trecerea de la materie la energie si de la energie la spirit, si mai cred ca spiritul se reintegreaza in constiinta suprema a intregului univers. Parerea lui este ca e posibil, dar trebue demonstrat. Altfel, in lipsa probelor fizico-matematice, trebue sa crezi. Si reluam discutia de la inceput; sau crede si nu cerceta!
Nick, si totusi, ce te framanta? Ma intreaba Douglas. Ma framanta multe! Ii raspund eu. Simt ca universul se clatina in jurul meu si sub mine. Un mare om de stiinta a afirmat candva: „Dati-mi un punct fix si rastorn pamantul”. Eu il parafrazez: Aratati-mi un punct fix si imi regasesc linistea si echilibru. Unde e acel punct?
Am trait in visele mele lucide mai multe experiente astrale. Am vrut sa vad ce e dincolo de limitele materiei si m-am inspaimantat de neantul in care m-am prabusit. Am citit, de asemenea, despre planeta X sau Nibiru si populatia ei de Anunaki; despre Enki si Enil care, se sustine, au ajuns pe pamant acum peste o suta de mii de ani si au creat omul. Miturile ramase de la Anunaki seamana cu cele din Biblie si sunt profunde si credibile, dar contrazic invataturile biblice. De exemplu, sarpele care ne-a ademenit sa muscam din fructul oprit, a facut-o chipurile ca sa ne ajute…
Se rasuceste lumea. Totul se intoarce pe dos in lumea occidental de azi si plaga destramarii sociale a ajuns si la noi. Se ataca familiile. Se incearca distrugerea natiunilor. Se abandoneaza religiile. Se pregateste renuntarea la trecut fara sa ne asiguram un viitor. Nimic nu mai e normal. Totul e rastalmacit si relativizat. Sunt framantat pentru ca se destrama paradigma crestina in care m-am nascut si m-am format si nu sunt pregatit sa exist intr-o lume fara Dumnezeu.
Avem nevoie de El. Avem nevoie de acea stanca a intregului univers la care sa ne ancoram. Avem imperious nevoie de El ca punct de plecare in viata si de intoarcere „acasa”, acel „acasa spiritual”. Avem nevoie de religie; avem nevoie de acel ceva normal si bun ca sa ne putem feri de cel anormal si rau. Daca pierdem aceste repere ne prabusim in abis. Stiu pentru ca am fost la un pas de prabusire.
Sa nu uitam ca, potrivit Bibliei, Cel mare si sfant care ne-a zamislit a imprimat in fiecare dintre noi matricea primului om. Sa ne amintim deci ca fiecare dintre noi poate spune: de dragul meu, Dumnezeu a facut universul. Fiecare dintre noi e un Adam in felul lui si este centrul universului si al atentiei divine. Dumnezeu ne-a suflat viata si ne-a dotat cu suflete; Iisus a predicat iertarea si iubirea si ne-a inobilat sufletele. Acestea sunt singurele noastre repere solide.
Pentru a ne intoarce la El trebue sa respectam anumite norme ca, de pilda, cele zece porunci aduse de Moise. Avem, de asemenea, nevoie de contraste ca sa stim sa ne ferimde cel rau si sa ajungem la El, acel mare necunoscut pe care sufletele noastre il intuesc, dar ratiunea vrea dovezi ca sa-l accepte. El e Punctul Cardinal al intregului univers. Catre El tidem…
Oamenii continua sa se framante. E natura umana. Nimic nu e nou sub soare, afirma regele Solomon acum trei mii de ani. Omul framantat isi pune totusi intrebari. Se spune ca sfantul Augustin, episcop si filozof crestin care a trait acum o mie sase sute de ani, a fost intrebat odata de discipolii sai: Ce a facut Dumnezeu inainte de a creia lumea? A pregatit iadul pentru cei care pun asemenea intrebari! Unele intrebari sunt fara sens si fara raspuns. Trebue sa credem si sa spunem Faca-se voia Ta!
Este ceea ce au spus prin poeziile lor poetii-martiri din inchisorile comuniste, poezii cu care m-am hranit sufleteste in detentie acum peste saizeci de ani. In incheiere, cateva versuri… framantate de marele nostru poet Radu Gyr, versuri care ne dau tuturor sperante:
…Caci nu te-inalti in slavi pana nu cazi/ Cu fruntea greu in pulberea amara.
Si daca-invii in cantecul de azi, /E c-ai murit in lacrima de aseara.
***
…Atat de dulce stiu sa cad/ Si atat de greu ma-inalt in sfere,
Ca radacina mea in cer e,/ Iar fructul meu se coace-n iad.
***
…Puteti sa napustiti tot iadul/ Ca sa ma franga pana-n miez
Eu stau in viscol precum bradul/ Si tare, tare ca un Crez.
… Framantari, Framantari.
Autor: Prof. Dr. Nicolae Dima,
USA, Octombrie 2024
