Masa monetară globală a crescut cu peste 20.000 de miliarde de dolari din 2019 și până acum, scrie Bloomberg. În plus, datoria globală a crescut cu peste 15.000 de miliarde de dolari doar în 2023, ajungând la 313.000 de miliarde de dolari. Peste 55% din aceasta creștere a venit din țările dezvoltate, în primul rând din SUA, Franța, Germania. Pasivul neacoperit în Statele Unite a ajuns la 72.000 de miliarde de dolari, adică 300% din PIB. Poate să pară mult, însă în Spania, unde veniturile reale au înghețat de ani de zile, acest pasiv este de 500% din PIB, în Franța este de circa 400%, iar în Germania este de 350%. Iar planul pentru creșterea competitivității UE comandat de Comisia von der Leyen și prezentat recent de Mario Draghi, fost bancher Goldman Sachs, fost președinte al Băncii Centrale Europene și fost premier al Italiei, se bazează pe creșterea și mai puternică a datoriei și îndatorarea în comun a statelor UE, cele mai multe fonduri create prin îndatorare urmând să meargă spre industriile militară și tech. Cine și cum va plăti pentru datoriile SUA și ale Europie, prezente și viitoare?
„’De datorie nu scapi’. Promisiunile făcute pe hârtie de guverne trebuie decontate, iar asta duce la deprecierea monedei, iar deprecierea îi împovărează pe cei care se bazează pe salarii și care încearcă să economisească ceva bani. Inflația este o taxă ascunsă și este o taxa apreciată de guverne, pentru că guvernanții pot să dea mereu vina pe magazinul din colț sau pe marile afaceri și să spună că ei, guvernanții, vor găsi soluția. Iar soluția lor este să tipărească și mai mulți bani”, scrie economistul Daniel Lacalle.
Guvernele vor mai multă inflație pentru a reduce impactul datoriilor uriașe și al pasivului neacoperit. Guvernele știu că nu pot să impună și mai multe taxe, pentru că riscă să piardă alegerile sau să creeze tensiuni sociale. Prin urmare, apelează la taxarea indirectă prin distrugerea puterii de cumpărare a monedei.
Taxele mari nu sunt o soluție pentru reducerea datoriilor mari, ci mai degrabă o varianta de a perpetua exproprierea bogăției naționale. Țările cu taxe mari și guverne cu cheltuieli mari au un nivel enorm al datoriei publice.
Dacă credeți că distrugerea monetară la care am asistat în ultimii ani a fost excesivă, să vedeți ce suferință va urma mai departe.
În 2024, în lume au avut loc 70 de alegeri și niciunul dintre partidele cu șanse să ajungă la putere nu s-a sinchisit să prezinte o viziune realistă de a reduce datoria. Guvernele și politicienii înțeleg că pot face orice promisiune câtă vreme se folosesc de bani altcuiva, iar mulți alegători sunt gata să accepte marota electorală a taxării mai dure a bogaților. În mod firesc, devalorizarea monedei duce la sărăcie.
Kamala Harris promite reduceri de taxe pentru start-up-uri și pentru prima casă, la fel și pentru familiile cu copii. Este ridicol. Inflația, o taxă disimulată, consumă veniturile și economiile făcute de cetățeni, în timp ce taxele indirecte și directe vor absorbi restul fondurilor. Chiar și neținând cont de aceste evoluții, Harris promite reduceri de taxe de care micile afaceri nu vor beneficia niciodată, pentru că vor falimenta înainte de a simți aceste reduceri.
Departamentul Trezoreriei SUA se așteaptă la o creștere a datoriei publice cu 16.000 de miliarde de dolari între 2024 și 2034, fără a lua în calcul niciun risc de recesiune. Datoria uriașă a guvernului, de 35.000 de miliarde de dolari poate să distrugă moneda națională. Cetățenii se vor confrunta cu datorii mai mari, cu acces redus la bunuri si servicii, cu disoluția clasei de mijloc în lipsa unul plan pentru creștere economică și a unui sprijin serios pentru puterea de cumpărare a monedei.
Guvernele și politicienii au nevoie de voturile clasei de mijloc pentru a ajunge la putere. Dar aceleași guverne și politicieni trebuie să erodeze economiile și salariile clasei de mijloc, pentru a reduce greutatea datoriei publice în termeni absoluți. Când guvernele spun că vor emite mai multe datorii și mai multă monedă, să știți că voi plătiți pentru asta, indiferent de promisiunile reducerii taxelor și majorării salariilor.
Datoriile de mii de miliarde de dolari vor duce la un val fără precedent de relaxare monetară din partea băncilor centrale, cu dobânzi din nou negative și chiar cu monetizarea directă a datoriilor. Guvernanții trebuie să se prezinte ca o soluție la problema pe care chiar ei au creat-o. Se vor folosi de o recesiune sau o reducere semnificativă a creșterii economice pentru a pune în aplicare planul de distrugere a puterii de cumpărare a monedei.
Vă amintiți de ce guvernelor le place să distrugă puterea de cumpărare a monedei pe care o emit? Pentru că este o formă de naționalizarea a bogăției tarilor.
Cum poate să implementeze un guvern planul de distrugere a puterii de cumpărare a monedei în condițiile, în care cetățenii sunt deja nemulțumiți de prețurile mari? În primul rând, guvernele trebuie să vă reducă la tăcere. În al doilea rând, trebuie să va elimine opțiunile de a folosi altceva decât moneda respectivă. În al treilea rând, vor recurge al expropriere, sub motto-ul ‘Nu veți mai avea nimic, dar veți fi fericiți’. Da, nu veți mai avea nimic, dar nu veți fi nici fericiți. Doar că de data asta nu veți mai putea să vă plângeți. Pentru că eliminarea libertății de exprimare și a presei independente este un punct cheie al acestui plan.
Credeți că exagerez? Dacă guvernele cred că cetățenii ar duce-o mai bine cu aceste politici, atunci ar încuraja libertatea de exprimare, pentru că toata lumea ar lăuda îmbunătățirea condițiilor economice. Guvernele limitează însă libera exprimare, pentru că știu că politicile acestea vor duce la sărăcire.
Moneda fiduciară se bazează pe o promisiune, iar cel care o emite știe că nu o poate plăti la valoarea pe care a ajuns să o aibă azi. Cea mai bună modalitatea prin care un guvern își poate controla cetățenii în aceste condiții este să-i facă dependenți și să distrugă puterea de cumpărare a monedei”.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici