– Sunt cu voi! le zise lupul
Oilor în adunare.
Eu de azi îmi schimb statutul –
Mă declar: smerită „OAIE!”.
Simt că inima îmi bate
Doar la unison cu voi
Și visez eu zi și noapte
Să mă fac cioban la oi!
Stâna voastră îmi e dragă,
Frații mei și dragi surori,
Vă prezint o listă-ntreagă
De principii și valori!
Eu sunt calea voastră bună,
La-ndoială nu mai stați,
Să luptăm toți împreună
Cu dușmanii cei colțați!
De aveți vreo întrebare,
Eu vă rog, nu ezitați,
Chiar acum la încercare,
Să mă puneți, dragi fârtați!
Dacă vreți, vă scriu pe foaie,
Nu gândiți că dau din fleancă!
Pot să-mbrac cojoc de oaie
Și să-mi pun la gât talancă!
Eu vă zic, că nu-i minciună –
Martor cerul și pământul,
Că în nopțile cu lună
Doar la voi îmi este gândul!
– Măi, ce bine-i zici matale,
Un berbec bătrân îi zise,
Am și eu o întrebare,
La mesajele transmise!
Dar mai înainte, frate,
Hai, să ne-așezăm la masă,
Să mâncăm pe săturate
Iarbă verde și mustoasă!
Printre oi se-așază lupul
Se apleacă, se îndoaie,
Încercă să pască iarbă,
Dar degeaba, că nu-i oaie…
– Totuși, care-i întrebarea,
Se-arătă el indignat,
Că n-am timp de sărbătoare,
De băut și de mâncat…
Și berbecul îi răspunse:
– Văd că nu îți place iarba…
Dar, când foamea te-a ajunge,
Ce-o să faci? Vei suge laba?
Poți să-ți pui la gât talancă,
Poți să-mbraci cojoc de oaie,
Dar nu s-a văzut vreodată
Lupul să mănânce paie…
Și-apoi, firea ta colțată
Va ieși la prima foame…
Pleacă, lup hain îndată,
Cât nu te-am luat în coarne!
Care e aici morala?
De când lumea e făcută,
Mulți se văd stăpâni la oi…
Și conduc adesea turma
Cei cu colții de lupoi…
Autor: Diana Sava Daranuța
Din volumul «Fabule», 2021
