Văd că spiritul de fotbal persistă în societatea românească, înțelegând prin aceasta faptul că în loc să ne gândim care este cel mai bun candidat, în aceste vremuri de mare risc, mulți dintre noi fac pariuri despre cine o să iasă Președinte, pentru ca apoi să poată spune, învârtind important o biluță din nas „v-am spus eu că o să iasă X”.
Eu am un singur criteriu de departajare pentru candidați: cel care este cel mai articulat împotriva întrării României în orice confruntare militară, este alesul meu, respectiv războiul din Ucraina!
Din păcate am cedat mult prea multă suveranitate în această decizie trupelor Americane staționate în România (elegant zis NATO), care au libertatea militară să decidă ce vor ele, nefiind subordonate Statului Român, Președinte, Guvern sau Parlament!
Cu toate acestea, vocea Președintelui împotriva Războiului se poate face auzită, și ar cântări mult în politica externă.
Și ce dacă se supără NATO sau America? Nu ne mai dau bani? Păi, atunci și noi am putea să ne administrăm altfel resursele, fără să le mai facem cadou.
Totală inepție (trădare) să stăm cu curul pe aur și alte zăcăminte scumpe, și să fim datori vânduți!
Un Președinte patriot are pârghiile necesare pentru a schimba această situație!
Este obligația noastră să-l găsim și să-l alegem. Ar fi vreo doi care ar merita.
Ori se iese masiv la vot cu determinare pentru candidatul meritoriu, ori ca să se spargă semințe în dinți că ne-am făcut datoria, mai bine stați acasă.
Eu nu am cetățenie română, din păcate, și nu am dreptul să votez.
El Comandante.
Autor: Jean Maurer