E de departe poza zilei dacă nu, a anului! Și naște o întrebare care stă acum pe buzele tututuror! Cum va fi viitorul mandat Trump? Un răspuns, n-are cred nimeni! Dacă e să mă întrebați pe mine, va fi în primul rând unul complicat! Cu-atât mai complicat cu cât va dori să schimbe mai multe.
Sigur că nu-mi fac speranțe că ceva se poate schimba fundamental în politica Statelor Unite! Și asta e principala cauză pentru situația dramatică în care a ajuns acum. Iar pentru o salva, trebuie schimbări curajoase pe care mă îndoiesc că le va face Trump! Pentru că nu cred că va avea puterea morală și nici pe cea efectivă să meargă până la capăt, chiar dacă și-ar dori. Și nu cred că dorește! Altfel era terminat deja! Deci s-avem puțintică răbdare și vom vedea curând. Vom vedea dacă mai întâi de toate a înțeles că Lumea de astăzi nu mai e aceea de-acum patru ani când a părăsit Casa Albă. Sau dacă la fel, a înțeles că SUA trebuie conduse ca pe o Țară și nu ca pe o Corporație cum a făcut în trecut.
Dacă va înțelege că Lumea s-a schimbat, atunci poate va fi mai bine și pentru America și pentru Restul Lumii cu care se bate acum ca s-o stăpânească. Chiar dacă pentru asta ar trebui să renunțe la planul lui de pace pentru Orientul Mijlociu din mandatul trecut și la ura și dușmănia lui față de Iran și China. Și mai ales la iubirea lui nețărmurită pentru Israel. Și să înțeleagă, de exemplu, că fără angajamente ferme de securitate reciproce, Rusia nu se va așeza niciodată la masa negocierilor privind Ucraina, așa cum, foarte pe scurt, a transmis Medvedev, cel a cărui gură spune ceea ce Putin nu-și permite să rostească. C-adică Rusia nu va face pace acolo doar că dă Trump un telefon, așa cum s-a lăudat! Va negocia doar cu SUA, un acord larg de securitate, nu cu Ucraina, care e doar o slugă!
Astea ar fi printre primele lucruri pe care Trump ar trebui să le înțeleagă! Și-i greu de crezut c-o va face! De faptul că va trebui să accepte că America nu mai conduce și nu va mai conduce Lumea, nu mai zic. Că-mi imaginez că va fi imposibil de acceptat pentru unul care vea să „Make America Great Again!”. De asta am spus că va fi complicat și că nu-mi fac mari speranțe. M-aș mulțumi să știu că nu va mai alimenta și escalada conflictul de la granițele noastre. Care, poate așa, se va stinge curând. Iar dacă așteptările-mi vor fi despășite, cu-atât mai bine Lumii și lui cu-atât mai bine!
Cam atât pentru azi!
Autor: Adrian Adi Pieptu
N-ai să vezi! Conflictul de la granițele tale va merge mai departe! Ba, chiar va escalada într-o notă și mai agresivă. La fel și cel din Gaza. Posibil, stimate autor, să ai o surpriză: va porni unul nou (la conflict mă refer) în Marea Chinei de Sud. Dar azi ești luat de val, stai în pădure și nu vezi copacii. Mâine însă…. mâine va fi o cu totul altă zi! Roșcatul mai trebuie și să trăiască pentru a vedea inaugurarea… 🙂 Pentru mine, doar unchiul Vova e mișto! Restul… este dramă. Pe alocuri, și improvizație. 🙂
Da, așa consideră media occidentală pe care o citește autorul: „primul impuls al lui Trump va fi să-și îndeplinească promisiunea electorală și să rezolve conflictul din Ucraina în 24 de ore” – consideră presa americană. Presa britanică e de părere că „dacă Trump încheie un acord cu Rusia, care n-ar fi favorabil Ucrainei, acest lucru ar putea duce la o ruptură serioasă în relațiile dintre Europa și Statele Unite”. S-ar părea că președinția lui Trump nu va aduce nimic bun Kievului. Doar că aparențele înșală. UE încearcă să-și recreeze subiectivitatea datorită înfrângerii strategice a Rusiei, ceea ce înseamnă că europenii sunt acum, în momentul de față, tot atât de ostili împotriva Federației Ruse ca și americanii. Pe de altă parte, Trump nu consideră Germania liderul Europei. Nu va uita insultele care i-au fost atribuite de la Bruxelles și Berlin. Victoria lui Trump este o victorie (deși, chiar și la capitolul acesta, am mari rezerve) pentru elitele orientate la nivel național. Cei care împărtășesc abordări anti-globaliste și anti-liberale. Iar aici i-aș enumera pe prim-miniștrii Ungariei Viktor Orban, Slovaciei Robert Fico și, cu anumite reticențe, Italia Georgiei Meloni.
Ocupantul Casei Albe va manifesta utilitate într-un singur sens, zic eu: grăbind plecarea actualelor elite europene de pe arena politică. Nici în anii lor de glorie NU au fost capabile să atingă măcar un deziderat: acela al unei autonomii militare față de SUA. Despre ce fel de securitate independentă, strategică, putem vorbi, când Europa n-a avut capacitatea să-și creeze propria armată încă din 2005, de când tot plănuia, dar despre care a tot vorbit și-a tot planificat?
În realitate se întâmplă exact opusul! Așa că, puțin probabil ca Ursula & Comp. să-și consolideze poziția. Tot ceea ce le mai rămâne de făcut este să plece cu demnitate, sau să încerce să aranjeze un fel de provocare,
instigare care va obliga Washingtonul să ia în considerare Bruxellesul și să abandoneze orice acord (inclusiv cel de culise – extrem de îndepărtat, dar nu imposibil) cu Moscova. O provocare în care regimul de la Kiev să fie personajul principal. Până atunci însă, armele nu se vor opri și nici pacea nu se va instala. Nu mai sperați, c-o faceți degeaba, dragi români!