Trăim într-o epocă în care mintea captivă de dependențe, distrageri și gunoi. Gunoi digital, gunoi emoțional, gunoi intelectual.
Aceasta este Epoca în care superficialitatea este răsplătită și profunzimea este ignorată, în care zgomotul valorează mai mult decât reflecția, în care adevărul este modelat de algoritmi și nu de rațiune. Oamenii nu gândesc – reacționează, nu trăiesc – consumă, sunt mereu conectați, dar complet pierduți de ei înșiși. Mintea, care ar trebui să fie cea mai mare forță a noastră, este în ruine, iar cel mai rău este că mulți s-au obișnuit cu această stare.
Ei acceptă decăderea ca și cum ar fi progres, numesc decadența – libertate, murdăria – expresie, ignoranța – identitate. Aceasta este era murdăriei, și dacă nu realizezi ce se întâmplă, te vei scufunda și tu odată cu ea, fără să-ți dai seama. Trăim într-o eră bolnavă, nu este o criză economică, nu este un război vizibil, este o epidemie invizibilă care începe în minte și putrezește totul în jurul ei.
O generație care nu gândește, care doar reacționează. Creiere accelerate, dar goale, conectate, dar fără conștiință, oameni care petrec ore întregi derulând un ecran, consumând gunoi, aplaudând clovni, idolatrizând idioți. Asta se întâmplă, un colaps colectiv, silențios și profund.
Mintea, care timp de secole a fost cea mai puternică armă a noastră, este acum amorțită de stimuli inutili, de distrageri care nu servesc decât să țină sufletul adormit. Nimeni nu mai studiază, nimeni nu mai aprofundează. Gândirea a devenit o ofensă, tăcerea a devenit incomodă. Reflecția este atribuită unor bătrâni. Astăzi, orice gând care necesită efort este respins. Totul trebuie să fie rapid și ușor.
Ceea ce devine viral nu este ceea ce ne înalță, ci ceea ce ne degradează. Și cel mai înfricoșător lucru este că oamenii aplaudă acest lucru, iubesc mizeria, își consumă propria decădere cu plăcere. Aceasta este generația creierului topit, a lui „nu-mi pasă”, a „este doar un videoclip”, „este doar o tendință”, „este doar o glumă”.
Dar aceste lucruri mărunte modelează o întreagă cultură. Iar cultura putredă creează oameni putrezi. Cel mai rău este că mulți consideră că acest lucru este normal, amuzant, îl numesc libertate, autenticitate, dar nu își dau seama că sunt dresați ca animalele să gândească mai puțin și să se supună mai mult.
Asistăm la moartea inteligenței, la falimentul conștiinței, la triumful distragerii, al superficialității, al prostiei decorate cu efecte și dansuri. Masele putrezesc din interior și nu numai că nu își dau seama de asta, dar îi batjocoresc pe cei care încearcă să îi avertizeze. Trăim în era cultului murdăriei.
Mintea s-a prăbușit, sufletul a fost vândut, și ce a mai rămas? Acest spectacol patetic al oamenilor care strigă după atenție în timp ce se îneacă în propria lor irelevanță. Dar dacă încă te simți incomod cu toate acestea, dacă încă mai există ceva în tine care refuză această putreziciune, atunci poate că faci parte din minoritatea care încă poate fi salvată și poate salva și pe alții. Pentru că în mijlocul mizeriei, gândirea este deja un act de rebeliune.
Niciodată nu am avut atât de multe informații și atât de puțină înțelepciune. Niciodată nu am fost atât de conectați și atât de pierduți. Niciodată nu am vorbit atât de mult și nu am spus atât de puțin.
Nietzsche a avertizat că nebunia este rară la indivizi, dar în grupuri, partide, popoare și epoci este regula. Și exact asta este. Ceea ce odată era o excepție a devenit regulă.
Ceea ce era absurd este acum normal. Prostia de astăzi este celebrată ca autenticitate. Vulgaritatea a devenit conținut.
Ignoranța a devenit o atitudine. Masele consumă gunoi și îl numesc cultură, dar nu este cultură, este condiționare. Și între timp, inteligența scade iar de suflet se vorbește tot mai puțin.
