Theodor Rosetti, primul prim-ministru al Vasluiului

Familia Rosetti este una dintre familiile care a avut un rol deosebit în procesul de constituire a României moderne. Din familia Rosetti provin doi domnitori: 

Antonie Rosetti a fost domn al Moldovei (1675 – 1678) și

Manole Giani Rosetti în Țara Românească (1770 – 1771) și Moldova (1788 – 1789).

Theodor Rosetti s-a născut la Solești, pe data de 4 mai 1837, fiind al cincilea copil al lui Iordachi Gheorghe Rosetti și al Catincăi Sturdza, fiica logofătului Dumitrache Sturdza, fiind fratele mai mic al soției domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza. Familia sa, boierească, se înrudea cu vechile familii Catargi, Sturdza, Balș, Cantacuzino. A crescut la Conacul Solești, împreună cu cei patru frați: Constantin, Dumitru, Zoe și Elena. Sora sa, Elena, era cea care avea să se căsătorească cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza și să devină prima doamnă a României.

Își începe studiile acasă, conform obiceiului epocii, cu profesori germani, urmând apoi studiile liceale la Lemberg, în Polonia și la Viena. Studiile universitare le face la Viena, unde urmează cursurile de Economie Politică și Finanțe, apoi la Paris, unde studiază Dreptul și obține licența la Sorbona.

Theodor Rosetti își începe activitatea politică la Paris, unde ia contact cu studenții români aflați aici la studii. În perioada șederii la Paris, a fost persoana de legătură dintre studenții români și «Eforia», care acorda burse studenților români.

Numele lui Theodor Rosetti este legat de o bogată activitate culturală, pedagogică, juridică, diplomatică, dar mai ales politică.

După întoarcerea în țară, în anul 1860, este numit judecător la Tribunalul Iași, iar în perioada 1861-1864 este judecător la Curtea De Apel.

Profesorul vasluian Dan Ravaru conturează, în cartea «Repere etnofolclorice și de istorie locală», bibliografia acestei personalități vasluiene. În 1860 a intrat în magistratură, ocupând funcția de judecător la Tribunalul Iași, iar apoi la Curtea de Apel (1861-1864). „La 11 septembrie 1864, fiul Soleștilor este numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza prefect al județului Vaslui. Activitatea sa politică va exprima întotdeauna atitudini personale, el nu va ține seama de faptul că era cumnat cu domnitorul. Astfel, la alegerile de deputați din 24-25 noiembrie 1864, el nu a ținut seama de unele ‘indicații’ venite de la București și a avut critici la adresa Reformei agrare întreprinse de Alexandru Ioan Cuza. Aceste critici s-au dovedit juste în sensul că reforma a satisfăcut pe moment unele cerințe, fiind urmată apoi de o mare fărâmițare a propietăților, în final, rămânând despăgubiți atât marii, cât ăi micii propietari”.

Theodor Rosetti a avut legături strânse, încă din perioada studenției, cu Titu Maiorescu și alți conservatori. Astfel, împreună cu Vasile Pogor, Titu Maiorescu, P. P. Carp și Iacob Negruzzi vor înființa societatea literară «Junimea» (19 octombrie 1863). Această societate, al cărui nume a fost dat de către Theodor Rosetti, își propunea să popularizeze în țară cultura germană, văzută ca un reper în dezvoltarea societății și culturii românești, în detrimentul celei franceze. Membrii societății și-au format propriul partid politic, denumit Partidul Constituțional. Printre membrii societății se numărau personalități importante ale culturii românești, cum ar fi Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu și Vasile Alecsandri. Numărul membrilor Junimii a crescut semnificativ în fiecare an. Se pare că înscrierea se făcea după deviza: „Intră cine vrea, rămâne cine poate”. La Junimea a predominat spiritul critic şi ironia fină. Întrunirile aveau loc săptămânal în casele lui Titu Maiorescu şi Vasile Pogor.

Conform historia.ro, junimiștii aduc în prim plan rolul esențial al atitudinii critice care trebuie să stea la baza dezvoltării culturale. Nu trebuie, așa cum spuneau pașoptiștii să se scrie orice, „doar ca să se scrie”. Toate operele, literare sau științifice, trebuie să treacă printr-un filtru critic, să îndeplinească o serie de principii pentru a putea fi calificate drept valoroase.

O regulă instituită la Junimea era ca autorul să tacă și să nu riposteze la critica ce i se aducea după lectura operei sale. În caz contrar, dacă autorul era deranjat de remarcile uneori sarcastice, era sancționat.

Pentru o perioadă scurtă de timp (martie – mai 1864), el este profesor la Facultatea de Economie Politică a Universității din Iași.

În anul 1866, Theodor Rosetti își începe cariera politică, fiind ales deputat de Dorohoi. De asemenea, face parte din Adunarea Constituantă, iar între anii 1866-1868 va deține funcția de președinte al Consiliului Județean Vaslui. După o perioadă scurtă, 1869 – 1870, când este președintele Tribunalului Vaslui, Theodor Rosetti este cooptat în guvernul conservator condus de către Manolache Costache Epureanu.

În anul 1869 se căsătorește cu Pulheria (Profira) C. Beldiman, căsătorie tumultoasă ca urmare a caracterelor diferite ale celor doi soți.

Activitatea diplomatică debutează prin numirea sa, în ianuarie 1871, în funcția de Comisar al guvernului român la Berlin, unde s-a ocupat de concesiunea construcțiilor de căi ferate în România de către diverse trusturi germane. Din luna mai, devine agent diplomatic la Berlin, funcție pe care o ocupă până în decembrie 1873. În această perioadă, se ocupă de aducerea în țară a trupului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cumnatul său, care murise la Heidelberg, la 15 mai 1873.

În anul 1874, publică lucrarea «Despre direcțiunea progresului nostru», în care face o analiză privind politica, cultura, societatea și economia țării, în spiritul ideologiei conservatoare. În aceeași manieră ideologică scrie și «Mișcarea socială la noi», publicată în anul 1885, în care trata, din punct de vedere social, procesul de modernizare a României.

După întoarcerea de la Berlin ocupă o serie de funcții publice: ministru al Lucrărilor Publice în guvernul lui Lascăr Catargiu (ianuarie 1875 – martie 1876), membru al Curții de Casație (31 martie 1877), iar în 1884, președinte al acesteia, pentru ca în 1879 să devină din nou deputat.

În anul 1880, alături de Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Manolache Costache Epureanu, înființează Clubul Conservatorilor, care se dorea a fi un promotor al Partidului Conservator, aflat într-un puternic declin.

Apogeul carierei politice este atins în anul 1888, fiind numit președinte al Consiliului de miniștri al României, pe care îl conduce în perioada 22 martie 1888 – 5 noiembrie 1889. Aflat în fruntea guvernului, Theodor Rosetti este nevoit să ia unele măsuri drastice pentru a reprima mișcările sociale cauzate de statutul social și economic al țărănimii.

„La 22 martie 1888 va ajunge la cea mai înaltă funcție la care putea aspira pe atunci un om politic, cea de prim ministru însărcinat de Regele Carol I cu formarea unui nou guvern. Theodor Rosetti va alcătui o echipă formată din personalități de mare prestigiu, între care menționăm pe Titu Maiorescu și Petre Carp. Adresându-se Parlamentului cu ocazia învestirii, noul prim-ministru afirma: ‘Chemați la guvern prin încrederea M. S. Regelui, am crezut a îndeplini o datorie către tron și către țară, primind fără șovăire misiunea cu care m-a onorat M. S. în împrejurările de față. Pătrunși precum suntem, de respectul Constituției, știm că nu putem sta la acest loc, dacă nu vom avea încrederea țării. Această încredere ne vom sili a o dobândi prin stricta legalitate în toate ramurile administrațiunii publice. Procedând astfel, credem că vom putea răspunde la trebuința de liniște ce o simte țara, liniște ce va fi cu atât mai asigurată, cu cât fiecare cetățean se va simți în stare de a-și exercita, în deplină libertate, drepturile sale în limitele legilor (citat preluat după Traian Nicola)” (Dan Ravaru, «Repere etnofolclorice și de istorie locală», 2010).

După căderea guvernului pe care l-a condus, Theodor Rosetti a fost numit guvernator al Băncii Naționale și apoi director al Băncii Agricole (1890- 1895). El s-a implicat în negocierea dintre BNR și statul român în legătură cu schimbarea sistemului monetar. De asemenea, s-a implicat și în introducerea monometalismului aur. El s-a ocupat și de întocmirea regulamentului Casei de Pensiuni și Ajutoare a funcționarilor Băncii Naționale. După ce și-a încheiat mandatul de guvernator, a ocupat o altă funcție importantă în domeniul bancar.

În perioada care a urmat, Theodor Rosetti a mai ocupat, pentru scurte perioade de timp, unele portofolii în diferite guverne conservatoare.

La invitația regelui Carol I, Theodor Rosetti participă la Consiliul de Coroană din 14 august 1914, unde trebuia stabilită traiectoria României în războiul mondial care tocmai izbucnise. Theodor Rosetti, deși era un filogerman convins, a optat pentru o neutralitate activă a României. „Să stăm deci liniștiți la o parte, să ne vedem de nevoile și de necazurile noastre și să ne căznim să păstrăm ceea ce cu atâta trudă am agonisit. Decât să ne avântăm într-un război contra simțământului public, mai bine să rămânem neutri” sunt cuvintele lui Rosetti care au rămas în istoria României. Marele istoric Nicolae Iorga a apreciat activitatea politică a lui Theodor Rosetti, afirmînd despre acesta că era „un exemplar de cea mai mare demnitate personală, unită cu cea mai desăvîrșită simplicitate”.

Se stinge din viață pe 17 iulie 1923, lăsând în urma sa o prodigioasă activitate culturală și politică.