Frate, câți sunt, de fapt, ăștia care cred că au prize în loc de ștecher și ștecher în loc de priză? Nu înțeleg de ce atâta nebunie! Am înțeles, ești pe invers, treaba ta! Eu ce treabă am? Fă-ți rost de alifie pentru hemoroizi ori nu, că nu e treaba mea, și dă-i bătaie, nene! Mă scârbește propaganda care mi-i îndeasă pe ăștia pe gât.
Nici pe Netflix nu mai ai loc de ei, de zici că sunt majoritatea. Neapărat sunt personajele pozitive din film, ideal unul alb și unul negru, ori două, una neagră și una albă, dar merge și monocrom, care musai țin lecții de genul Andreea Marin, să fii bun, nu-i frumos ce faci, din alea de îți crește glicemia de la dulcele grețos, până vine ăla rău – musai alb, care se ia de ei din senin, ca boala de omul sănătos, și mi ți-i pocește până îi obosește croșeul, îi chinuie și îi molestează, dar nu îi îngenuchează.
Și vin ei zen și mi ți-l pun la punct cu prietenie și bunătate… Vine și un robot, aflat de partea binelui gay, evident! Ăsta, asexuat – n-are treabă cu priza și ștecherul pentru că merge pe baterii și se încarcă de la soare. După care, eliberați de tensiunea asupritorului, de bullyingul aplicat de omul rău și alb, îi trag un „mutai” glorios, în care lui el 1 îi admirăm pieptul epilat, iar el 2 își arată bulanele crăcănate, trecute pe la epilarea cu laser.
E cu happy finish, e cu happy end, e cu „binili învinge”, cer senin privit romantic de cei doi ținându-se de mână, mergând ușor pe o plajă superbă, urmați la trei pași în spate de robotul făcător de bine și prieten etern.
P.S. Părere de novice, fără studii în domeniu. Ăla cu rucsac în spate și nespălat, ăla nu e autist. E oligofren! Nu e genial. E doar cretin. Putea fi beneficiarul unei pensii de handicap. Doar că nu și-a depus actele la primărie.
Autor: Gogu Orlando
