Rusofobia ca politică de stat sau cum politica unei elite poate degenera în oroare

Rusofobia și-a atins scopul atunci când, având în față cuponul de pensie cu reducerile decise de guvernul austeritate, după o viață de muncă și privațiuni atent justificate sau așteptând ore întregi și fără speranță pe culoarele unui spital, nu reușești să mai articulezi decât: „Nenorociții de ruși!” sau „Nemernicul de Putin!”.

Rusofobia denotă efectul unei morbidități, o îngustime în gândire generată de manipulare. Sau, cum rezultă chiar din definiția termenului, un conglomerat de prejudecăți negative, părtinitoare și ostile față de Rusia, ca țară, față de ruși, ca oameni, și față de lumea rusă, ca istorie, cultură, religie și tradiții. Este tipul de reducție imbecilă, care face ca oricine îndrăznește să asocieze termenul rus cu o perspectivă pozitivă sau să își închipuie un stat rus capabil să se opună hegemoniei occidentale sau să critice modelele sociale vestice din perspectivă rusească, să fie imediat demonizat, eliminat și interzis.

Rusofobia, cultivată de sute de ani în mentalul colectiv occidental, stă la baza politicii occidentale de izolare a Rusiei, precum și de expansiune politică, militară și teritorială a Occidentului în lumea rusă. Orice tiranie cinică occidentală, de la Napoleon sau Hitler, până la Ursula von der Leyen, care generează astăzi o dictatură continentală născută din moștenirile politice și ideologice ale nazismului, își întemeiază politicile pe această retorică menită să își justifice înarmarea și agresivitatea.

Rusofobia capătă astăzi un spectru semantic și politic foarte bogat. Aceasta poate lua forme meschine, cum ar fi interzicerea unor manifestări culturale sau sportive ale rușilor, retragerea unor distincții acordate rușilor, precum și aprecierea ca putinofilă a oricărei forme de apreciere față de literatura, arta și știința rusă sau de empatie față de ruși. Propaganda occidentală exploatează în modul cel mai cinic slăbiciunile umane și dezinformarea practicată oficial prin educația formală.

Ca de fiecare dată, victimele rusofobiei nu sunt rușii, ci chiar bieții receptori occidentali, supuși unei manipulări propagandistice bine controlate, având ca scop principal izolarea informațională, dar, mai ales, susținerea și aderarea la politicile militariste complicate ale elitei occidentale. Orice dictatură necesită o justificare, de tipul poveștilor celor buni care luptă împotriva celor răi. Doar receptorii manipulării simt și vor simți cu toții, mai devreme sau mai târziu, efectele acestei fobii, proiectate dintr-un birou elegant. Poate, după cincizeci de ani, victimele acestei fobii, născute din lupta pentru consolidarea democrației și a statului de drept, vor înțelege care a fost prețul pe care l-au achitat.

Istoricii și psihologii ştiu cel mai bine că un asemenea sentiment, oricât de motivat ar părea în ochii multor naivi, nu se naşte rațional și nu poate fi transmis peste generații prin viu grai, ci necesită o manifestare de voință la nivel de stat, care implică o coordonare politică și educațională sistematică, transgenerațională și o muncă de propagandă susținută.

Deschide-ți mintea!

Autor: Iulian-Laurențiu Ștefan