Când te duci seara la culcare
Şi-ti pui o mână sub obraz,
Să te -ntrebi cu-ngrijorare:
-“Ce-am facut oare azi?”
O zi trecută fără fapte
Care să-ţi fi rămas in minte,
În viaţa ta e ca o noapte
Sau ca un basm fără cuvinte.
E ca şi cum n-ai fi trăit
Și ţi-ai pierdut o zi din viaţă,
Și soarele s-ar fi oprit
Căzut in somn de dimineaţă.
Cât timp tu n-ai facut nimic,
Pământul s-a-nvârtit o dată,
Și doar nu-i atât de mic,
Şi-a dus in spate lumea toată.
Să-ti fie aceste vorbe îndemn
Al vietii tale care vine,
Să laşi pe unde treci însemn
Că ai facut şi tu un bine.
Și de eşti vrednic cum aş vrea,
Drept semn al timpului prezent,
Tu să ridici prin munca ta
Și gândul tău, un monument.
Demostene Botez s-a născut pe 29 iulie 1893, în satul Trușești, județul Botoșani. A fost fiul unui învățător, ceea ce i-a asigurat accesul timpuriu la educație și la literatură. A urmat liceul la Iași, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Iași, pe care a absolvit-o în 1916.
Deși a profesat ca avocat, pasiunea sa adevărată era literatura. Debutul său literar a avut loc în 1911, în revista „Viața Românească”, unde a publicat poezii influențate de simbolism și de natura melancolică a Moldovei natale. În anii următori, a devenit o prezență constantă în lumea literară românească, colaborând cu reviste importante și fiind parte a cercului intelectual de la Iași.
A scris atât poezie, cât și proză, abordând teme legate de viața satului, natura, dar și frământările sociale și politice ale timpului său. În perioada interbelică, a fost unul dintre intelectualii activi în viața culturală a României, publicând volume apreciate, precum În mijlocul lupilor și Pe marginea vieții.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, s-a adaptat noilor realități politice, ocupând funcții administrative în Uniunea Scriitorilor. Deși stilul său a fost influențat de cerințele epocii, a reușit să-și păstreze autenticitatea și să continue să scrie.
A murit pe 18 martie 1973, lăsând în urmă o operă diversă și valoroasă, care surprinde tranziția României prin vremuri de schimbare și frământări.
Un scriitor între două lumi
Demostene Botez a fost un om al contrastelor: avocat prin formare, dar poet și prozator prin vocație. În paginile sale, realitatea satului românesc se amesteca cu melancolia intelectualului modern. Pe de o parte, surprindea țăranii trudind sub cerul schimbător al Moldovei, pe de alta, analiza, cu luciditate, frământările unei epoci ce părea să-l lase în urmă.
În București, printre scriitorii vremii, era privit cu respect, dar și cu o ușoară reținere. Avea un stil direct, fără înflorituri inutile, iar critica socială pe care o strecura în scrierile sale nu era mereu pe placul tuturor. Își păstra însă demnitatea și continua să scrie, cu o consecvență aproape stoică, chiar și atunci când vremurile deveneau potrivnice.
În paginile sale, timpul pare că se dilată, căutând să prindă în cuvinte ceea ce, de multe ori, realitatea refuză să arate. Astăzi, el rămâne un nume discret, dar esențial, un scriitor care a înțeles că adevărul nu trebuie nici ascuns, nici strigat, ci doar scris – cu simplitate, cu onestitate, cu suflet.
