Între chin și amin

Pe data de 2 august 2014, la Râmnicu Vâlcea, părintele Valerian de la Pătrunsa devenea, prin slujba de hirotonie, ieromonahul Valerian.

Un mare actor – Dragoș Pâslaru – a lăsat total lumea și este astăzi un zid de duhovnicie într-un mic schit smerit dintr-o văioagă a Vâlcii, zid de care se sprijină foarte mulți credincioși.

Unul dintre puținii oameni autentici pe care i-am cunoscut.

În iunie 1990, la mineriadă, a fost zdrobit în bătaie până la moarte clinică de minerii care l-au crezut pe Ion Iliescu și tot aparatul de propagandă din TVR și presa de partid, care le-a indus tuturor feseniștilor ideea că în Piața Universității, de unde studenții se retrăseseră din 20 mai, există elemente fasciste/legionare care trebuie anihilate, întrucât distrug tânăra noastră democrație. Parcă am mai auzit asta, nu?

Dragoș Pâslaru vorbise în balconul Pieței Universității și, întrucât jucase cu un an înainte într-un film («Drumeț în calea lupilor») rolul lui Horia Sima, a fost asimilat acestuia din urmă de către cei care l-au prins și l-au condamnat la moarte prin linșaj. Manipularea își atinsese scopul, iar consecința a fost că România a devenit atunci o paria între țările eliberate de comunism. Așa cum a devenit acum după lovitura de stat dată de Sistem.

Dumnezeu a avut alte planuri cu robul Său Dragoș: în urma unei revelații avute în acel moment în care firul vieții i se rupea, destinul i-a fost schimbat de Hristos, Dumnezeul nostru, căruia i s-a dedicat complet.

Dacă Părintele Valerian i-a iertat și se roagă pentru cei care l-au dus la un pas de moarte, trebuie să fiți bolnavi de fanatism ca să credeți că nu se va ruga pentru sufletul lui Ion Iliescu. Pentru care voi aprinde și eu o lumânare și îl voi pomeni.

V-o spun eu, care l-am detestat din suflet pentru lovitura de stat care a dus la aproximativ 1000 de morți după căderea lui Ceaușescu – pe care l-au ucis după un proces rușinos, iar ulterior Iliescu a declarat că a fost informat și a dat undă verde pentru executarea imediată, pentru „a se evita riscuri de instabilitate și acțiuni de contracarare a revoluției” – pentru mineriade și mai ales pentru faptul că a rupt societatea în două. A avut și merite? Fără discuții. Prin comparație cu tripleta Băsescu – Iohannis – Nicușor, a avut calități politice incontestabile, iar ultimul lui mandat a fost aproape ireproșabil. Atunci a lăsat țara într-o condiție bună, iar rănile părea că s-au vindecat. Ce a urmat însă a fost un dezastru.

Pe mine chiar m-a amuzat că, la 10 ani de la loviluție, cei mai mari adversari ai lui, inclusiv intelectualii nației din GDS, au dat buzna ca să-l voteze de frica „extremistului” Vadim Tudor. Eu nu am putut să fac asta și nu am participat la acel vot.

Sunt sigur că Sistemul va profita ca să mai arunce găleți de ură peste sufletele progresiste, dar rugămintea mea este să nu vă luați după turma pavloviană.

Ion Iliescu este ieșit din istorie de ceva vreme, iar acum iese și din această viață.

Conform legii, va avea parte de funeralii naționale. Cred că suntem datori cu toții ca să ne comportăm decent în această situație în care, totuși, nu Ion Iliescu este problema.

Autor: Iulian Capsali