Ne îndreptăm spre sistemul american de sănătate, dar nu va fi așa cum își imaginează cei care așteaptă un semnal izbăvitor dinspre Washington. Vorbim de genul ăla de sistem în care pentru acces la spital și facultate te îndatorezi ca și cum ți-ai fi cumpărat o casă în rate. Acel sistem brici în care o folie de pastile de răceală „compensate” costă 70 de dolari, iar dacă unuia i se face rău pe stradă, țipă să nu cheme nimeni salvarea, că nu-și permite să achite cursa.
O mare parte din sistemul românesc de sănătate a fost deja privatizată neoficial, fără ca mulți pacienți să aibă habar. În sensul că te duci la spitalul de stat sau chiar la medicul de familie și primești chitanță de la un SRL pentru o adeverință sau pentru o investigație, pentru că fiecare sculă din incintă aparține câte unei firme.
Din datele celui mai recent studiu: 90% din serviciile computer tomograf sunt private, 89% din cele de hemodializă, peste 80% din serviciile decontate de radiologie și din cele paraclinice, 33% din cele de chimioterapie, pentru că s-au înmulțit cancerele și e o nișă tot mai bănoasă de piață. Tot spre firme private merg 4 din 5 decontări ambulatorii de specialitate.
Cine credeți că a plătit această cercetare amplă? Au plătit-o băncile americane, despre care am relatat că sunt în spatele achiziției rețelei «Regina Maria» cu peste 1 miliard de euro. Studiul l-au făcut în timpul negocierii, deci au vrut să vadă dacă merită afacerea, dacă vor avea de unde să recupereze cu vârf și îndesat. E limpede că au concluzionat că are balta pește. Și că își vor folosi uriașul lobby ca să impună politicienilor trecerea în etapa următoare: privatizare deplină și creșteri de biruri.
Bugetul Sănătății nu e deloc mic: 20 de miliarde de euro pe an. Asta ar trebui să închidă definitiv aberația cu „vrem spitale, nu catedrale”, pentru că singura cheltuială care a scos activismul din teleghidați e neglijabilă față de cât s-a alocat pentru spitale. De banii ăștia trebuiau să se vadă spitale noi, cum se vede catedrala… Sau măcar dotări și condiții decente în cele vechi. Dar n-au cum să se vadă nici pe viitor, dacă, în loc să își cumpere spitalul sculele necesare, le achită unor firme folosirea lor plus profitul.
Pe traiectoria asta, vom sfârși cu părțile mai rele din toate sistemele: impozite ca în UE social-democrată, condiții slabe și cu șpagă ca în România comunistă, dar prețuri mari și acces doar pentru bogați, ca în SUA capitaliste.
Negustorii care au tocmit studiul zic că ar mai fi loc de strâns șurubul, pentru că sunt prea puțini contribuabili și prea puține fonduri de la primării. Cică nu e în regulă că pensionarii nu contribuie și vin cu soluția ca statul să le mărească pensiile cu 10%, ca să contribuie și după ce-au contribuit când lucrau. Bancherii ăștia au mereu soluții!
Acum 1 din 20 de paturi sunt în spitale private, iar asta s-ar putea schimba dacă s-ar integra cele două sisteme, zic ei. Adică să se deconteze ce facturează ei la «Regina Maria», preț de hotel de 5 stele.
17 milioane de români figurează ca asigurați, dar doar 6,64 sunt și plătitori. Sunt mai multe categorii exceptate, pe care deduc că „sondorii” nu le mai vor scutite: copii, studenți, pensionari, handicapați, gravide și lăuze, șomeri, deținuți… Mai sunt și bugetarii (unii privilegiați, alții de rând), care contribuie, dar tot dintr-un salariu de la buget.
Cheltuielile din sănătate au acum următoarea structură, după sursa finanțării: 43% din fondul Casei de Asigurări de stat, 20% fonduri suplimentare alocate de la bugetul național, 1% de la primării și județe, 30% plăți directe ale pacienților, 4,5% dintr-o taxă pe medicamente compensate.
Deocamdată, abonamentele și asigurările private sunt sub 1% (și tot au permis apariția unor rețele foarte prospere). Deci putem considera că atât a fost ce au reușit să vândă clinicile private pe piața liberă a serviciilor, voluntar, fără constrângeri. Urmează ce vor putea să obțină prin viitoarele „reforme” ce vor fi justificate ca măsuri de criză.
Preluare: Reacțiunea
