În sfârșit, statul român a demonstrat, încă o dată, cât de profund respectă valorile: echitatea, decența, bunul-simț… Doar că invers.
După ce au fost tăiate bursele „nesimțite” de aproximativ 300 de lei ale elevilor pentru că, nu-i așa, niște copii care învață, majoritatea din familii modeste, nu merită „sume astronomice” pentru efortul lor judecătorii CCR au fost recompensați cu niște modeste prime de pensionare în valoare de doar 36.000 de euro per căpățână. Firește, un fleac simbolic, ca o mică răsplată pentru o viață întreagă de servit „interesele poporului” cu maxim devotament… față de privilegii.
Iar pentru că statul e sărac, să nu uităm: ni se cere solidaritate. Din nou. Să strângem cureaua. Nu noi toți, desigur… doar fraierii.
Între timp, domnul Marian Enache, președintele CCR, trăiește la limita supraviețuirii. Potrivit declarației de avere din 2024, omul înghite cu greu:
473.298 lei salariu (cam 95.000 euro/an),
680.000 lei pensie specială (136.000 euro/an),
plus o mică indemnizație de 83.000 lei încasată pe șest (16.000 euro). Total? Lejer spre 20.000 de euro pe lună. Dar, să nu uităm, e greu să trăiești decent în România cu mai puțin de 25.000 euro lunar, nu?
Și, ca orice sărman, omul mai are și câteva mărunțișuri:
3 terenuri agricole, 3 terenuri intravilane, 2 apartamente în Iași,
o Toyota probabil de nevoie,
vreo 227.000 euro și 680.000 lei prin bănci,
și o soție care aduce și ea în casă vreo 80.000 euro/an. Probabil se chinuie să plătească gazul și întreținerea.
Dar noi, vai, noi suntem nesimțiții. Cu bursele noastre „de lux” pentru elevi, cu pensiile de nimic pentru bunici, cu munca noastră plătită cu firimituri.
Și pentru că ironia nu are fund, iată o mostră de „solidaritate” autentică venită din partea marelui strateg Bolojan. L-a propulsat la vârful Casei Naționale de Pensii pe distinsul domn Nicolae Giugea, inginer horticol la bază. Da, ați citit bine: specialist în agricultură pus să calculeze pensii. Dacă nu ești rudă sau prieten cu cine trebuie, poți fi și Einstein …n-ai nicio șansă.
Domnul Giugea, de altfel, are o familie cât se poate de „competentă”:
1. soția – șef la Resurse Umane chiar în aceeași instituție (nu-i așa că e coincidență?);
2. fiul mic – „șefuț” la Direcția pentru Agricultură;
3. fiul mare – transferat elegant de la Ambulanță la ADR;
4. nora – urmează să fie instalată în același sistem, probabil la pachet cu cununia.
Ce să mai, România e o țară mică, dar încăpătoare. Pentru ai lor.
Concluzie?
Bursele elevilor sunt risipă. Pensii speciale de 11.000 euro pe lună + prime de 36.000 euro sunt decență. Funcții date pe pile, familii întregi angajate la stat? Eficiență administrativă.
Dar n-avem bani. Așa că… tăiem de la cei mici. Să trăiască sărăcia selectivă. Trist, foarte trist!…
Autor: Vlad Moldovan
