Franța nu se lasă, nu se lasă…
După ce premierul francez Gabriel Attal și-a ales, în 2024, ca ministru de externe soțul (sau fostul soț, că nu s-a înțeles din propoziție) Stéphane Séjourné (băieți frumușei și de perspectivă amândoi) și asta deoarece „unde dragoste nu e, nimic nu e”, nici măcar guvern Macron „choucard”… după ce la Jocurile Olimpice din vara lui 2024 aceeași neobosită Franță a pus în scenă o «Cina cea de taină» cu travestiți, transsexuali și fluid-gender-și de-au înmărmurit participantele la competiții și nu și-au mai revenit până nu l-au văzut pe turcul cel-bărbat-adevărat care concura la proba de pistol… ei bine, după ce-a făptuit isprăvile astea care au uimit lumea civilizată a lui Bogdan Chireac, se pare că acum „cocoașa galică” vrea să-și încununeze opera de sensibilizare a publicului cu o ecranizare curajoasă a poveștii muschetarilor lui Alexandre Dumas, dăcât că în rolurile principale sunt muschetărese și, evident, una dintre protagoniste e „de culoare”.
Eu bănuiesc că doamna de culoare e Porthosa – că Aramisa n-ar avea cum, cu D’Artagnana nu seamănă de fel iar cu Athosa n-are elemente comune!
Înțeleg că noua producție, feministă la rupere, în care cele patru doamne îi muschetăresc pe masculi de le merg fulgii, a costat 10 milioane de coco. Însă vulgul n-a apreciat opera de artă iar critica a zis că-i de nota „0”. Nuuuuu… așa ceva!
Eu aștept acum cu interes o ecranizare a francezilor după Cervantes, cu un Don Quijote interpretat de o actriță de culoare, planturoasă, călărind pe un cămiloi numit Rosinantul, cu un japonez filiform în cămașa lui Sancho Panza și cu Ilie Bolojan în chip de Dulcinea del Toboso! În rolul morilor de vânt -niște turbine eoliene chinezești.
Vizionare plăcută, cetățeni!
Autor: Luminița Arhire
