„Nicăieri ca în România nu poți face atâtea lucruri bune”

Reflecția lui Sextil Pușcariu din 13 februarie 1927 este antologică prin actualitatea ei, demonstrând un caracter istoric pentru neliniștile și frământările românești:

„Înjurăm noi mult țara noastră, care nu se dezvoltă armonic și nu are grija oamenilor de bine. Dar nu-i adevărat! Nicăieri ca în România nu poți face atâtea lucruri bune. Cu o condiție însă: să muncești pentru ele, să nu te lași descurajat și, în loc să înjuri, să știi să însuflețești pe cei în stare să te ajute. O fi având el ‘Popescu’ multe defecte, dar nu cunosc un om mai bun, mai cu dragoste altruistă și mai capabil să se însuflețească. Multul sânge oriental care curge în vinele noastre ne face tembeli, lipsiți de energie și stăruință, nepricepători pentru o bună organizație colectivă, iertători de păcate – mai ales ale celor proprii -, trăitori din expediente, luxoși, uneori cam desfrânați, plăcându-ne mâncarea bună, femeile frumoase și belșugul, – dar același sânge oriental ne dă sentimentul necesar ca să nu trăim numai pentru poftele noastre pe care le iubim, ci să ne însuflețim pentru un ideal, să credem în bine și frumos, și ne dă calități sufletești precum nu le are alt popor” (p. 762-763).

«Memoriile anilor 1914-1918 și 1918-1930», editate în 1978, la Editura Minerva

Sextil Pușcariu (Sextil Iosif Pușcariu) s-a născut la 4 ianuarie 1877, la Brașov, și s-a stins din viață la 5 mai 1948 . A urmat studiile gimnaziale și liceale în orașul natal, cele superioare le face la mai multe universități din Occident: la Leipzig (Germania), Paris (Franța) și la Viena (Austria).

Din 1906 Sextil Pușcariu activează la Cernăuți, ca profesor extraordinar, apoi în decursul unui deceniu – din 1908 și până în 1918 –  a fost titularul Catedrei de limbă și literatură română a Universității cernăuțene. În 1918 a fost numit decan al Facultății de Filozofie.  În acel an Sextil Pușcariu inițiază și conduce ziarul „Glasul Bucovinei”, primul număr al căruia a apărut la 22 octombrie 1918. „Glasul Bucovinei” a devenit cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina în acea perioadă.  Ca participant activ la unirea Bucovinei cu România, în primăvara anului 1919 lui Sextil Pușcariu  i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să activeze pe tărâm științific. Aici se încheie perioada bucovineană din viața și activitatea lui Sextil Pușcariu.

În anul 1919, devenind primul rector român la Universitatea din Cluj, Sextil Pușcariu creează Muzeul Limbii Române – primul institut românesc de lingvistică. În perioada anilor 1922-1925 a făcut parte din delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva.

Lingvistul Sextil Pușcariu este autorul a peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat întocmirea „Dicționarului limbii române”  și a „Atlasului lingvistic român”.   A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu.

De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii românești.

Odată cu venirea comuniştilor la putere, a fost persecutat şi, deşi familia regală i-a oferit posibilitatea să plece din ţară, Sextil Puşcariu a refuzat. A murit în 1948 la Bran, la 71 de ani, înainte de a primi sentinţa în procesul în care era judecat.