„Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitiv
Cu-ntâiul plâns în curtea școlii sub castani
Când clasa mea primea cravata roșie festiv,
Și sufeream respinsă grav de colectiv
Că nu-mplinism încă nouă ani.
Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
Cu brațul ridicat deaspupra frunții mult,
Simbolizând că viața-mi fi-va socotită mai prejos
Decât tulburătorul luptelor tumult,
Că niciodată n-am să mă separ orgolios
De imnul colectiv și luminos.
Candoarea scrijelată de mâna ta lucid
În ochii mei, dramatic deschiși spre mâna ta,
Oricâte mâluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o șterge. Candoarea ca un rid
Va măsura maturitatea mea, Partid.”
Ana Blandiana
«Patrie, Partid, Popor»
Culegere de Literatură Patriotica pentru Clasele V – VIII
Reprodusă în Almanahul «Luceafărul», 1983
Odă
Slavă neamului acesta
Vremurilor noastre slavă!
Slavă erei ce se naşte
Duşmănită şi grozavă;
Slavă robului de veacuri
Care n-o să fie rob;
Slavă ţării ce înalţă
O şesime de pe glob;
Slavă!
Slavă fericirii
Vremii viitoare slavă;
Slavă lumii ce se naşte
În aceasta oră gravă;
Slavă anului acesta
Ce-a ucis în colb milenii;
Şi de flăcări, ca drapelul,
Slavă veşnica lui Lenin!
Ana Blandiana, în Almanahul «Luceafărul», 1983
Citește și: • Comuniștii de ieri, democrații de astăzi • «Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei», de Emil Boc • «Să integrăm rapid învățământul cu producția și cercetarea», de George Copos • „Pentru eliminarea politicii de spoliere neocolonialistă practicată de marile monopoluri”, de Mugur Isărescu
