Reguli de recunoaștere a proștilor

Pe lângă ce-a deprins și știe,
Un prost nici într-o veșnicie,
Nici chip nu mai asimilează,
Ceva ce îl contrariază!

În fraze lungi mereu se pierde,
Dă-i numai propoziții certe,
Dar dac-a prins ceva și știe,
Apoi predă filosofie…

În prostii mari nici nu argumentează,
În prostii medii mereu debordează,
Iar pentru o măruntă prostioară
are o justificare foarte ușoară…

Un prost cu asta te șochează:
El mai mereu recidivează
Ș-orice greșeală, mare, mică,
Găsește-n el o replică…

Despre proști ce pot să spun?
Prefer să rămân nebun,
Mai bine înțeleg așa,
Decât puțin și aiurea…