O imagine de … un milion pentru demnitate

Fotografia aceasta, atât de expresivă, a devenit destul de celebră: eu o întâlnesc frecvent pe internet când e vorba despre bătrâni și/sau sărăcie. Puțini știu că este „vasluiană” și a fost realizată de colegul nostru Adrian Baciu, fotoreporter la Monitorul de Vaslui, care nu mai este printre noi, un om bun și un profesionist desăvârșit. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Moșul din imagine era un bătrânel blând și cumsecade care trăia din mila oamenilor din zona Gării a Vasluiului, unde am copilărit și eu. Nu cerea decât când era prea flămând, nu țipa, nu se jelea, dar oamenii îi dădeau mărunțiș și altele pentru că îl cunoșteau. Era o figură și o imagine familiară, îl vedeai cel mai adesea mai degrabă cu câte un măr sau o bucată de pâine în mâini, dar cu desaga mereu în spate și aplecat de ani și viață grea, mergând ușor, practic târâindu-și picioarele… Ți se făcea milă de el doar privindu-l, după cum transmite și fotografia.

Nu vorbea decât pentru a spune „Doame ajută!” când primea câte ceva și nu obișnuia să se plângă, cum știm că fac cei foarte săraci, cerșetorii. Dar el nu era un cerșetor, ci un om sărac. Își ducea soarta cu un soi de demnitate, și-o asumase, s-ar putea spune. Chiar atunci când era foarte flămând nu insista să ceară, spunea doar „Dacă aveți…”, fără să întindă mâna. Oamenii îi dădeau văzându-l, unii se întorceau din drum pentru a-i da câte ceva impresionați de imaginea pe care o avuseseră în fața ochilor. 

Eu am copilărit cu el, ca prezență, pe o anumită stradă. Îl am în minte stând sprijinit de un gard, cum obișnuia, pur și simplu, fără să întindă mâna vreodată decât atunci când primea. Peste ani, revenind în zonă, nu l-am mai văzut și nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu el…