Întâmplător sau nu, atât colectivizarea comunistă cât și comasarea capitalistă au câteva puncte comune între ele: eliminarea completă a țăranilor/fermierilor din procesul de producție și urbanizarea forțată a populației rurale transformată în emigrare o dată cu trecerea anilor.
Numai că în urma colectivizării, membrii cooperatori aveau dreptul să dețină și să exploateze 15 ari (1500 m.p.) de teren, ceea ce reprezenta mai mult decât suficient să producă alimente pentru propria familie, să aprovizioneze și piețele mai bine decât aprozarele și să mai și umple cămările rudelor de la oraș. Nu-i mai puțin adevărat că țăranii de la CAP au fost fost extrem de impozitați și extrem de fiscalizați de către fostul stat comunist, contribuțiile lor sociale fiind imense, acoperind practic falimentul unei părți din industrie.
În capitalism, pe de altă parte, țăranii sunt eliminați din ecuație cu atât mai mult cu cât culturile cerealiere (care pot fi exploatate la modul cel mai profitabil de către marele latifundiar) necesită foarte de puțină forță de muncă. Printr-o mecanizare puternică (câteva tractoare, prășitoare, semănători, secerători etc, implicit câțiva tractoriști având în vedere că utilajele nu-s folosite simultan) un mecanic, un inginer agronom și câteva persoane auxiliare (contabil, administrator, paznic, magazioner etc.) se pot cultiva zeci și zeci de hectare de teren.
Organismele modificate genetic elimină singure buruienile și dăunătorii prin substanțele pe care le secretă, ca și folosirea diverselor chimicale, așadar nu mai este nevoie de mână de lucru pentru prășit, totul conducând la o iluzie a productivității și a rentabilității cu atât mai mult cu cât ”calitatea” produselor generează alte probleme de sănătate cu costurile sociale aferente.
Prin urmare, cooperativizarea comunistă s-a bazat pe recompensarea injustă a muncii agricultorilor, dar terenurile nu sufereau distrugeri ireversibile și nici profiturile nu se regăseau în conturile marilor acționari ai companiilor agricole, așa cum avem la ora actuală în România. Inclusiv micile întreprinderi de procesare legume-fructe au dispărut, în vreme ce proprietarii de terenuri își duc marfa și, implicit, profitul în țările de origine, iar produsele agricole românești în piețe și/sau supermarketuri nu există. Dar …avem liber la revoltă și acum!
Autor: Victorina Marinela Iorga
