Românii sunt tratați ca niște asistați sociali ce nu sunt buni de nimic în dispozitivul economic autohton

Asistăm la o dez-umanizare accelerată a economiei. Am mai asistat la asta în România, la sfârșitul anilor 1980. Într-un context oarecum asemănător, la nivel global. Dez-umanizarea asta este un „produs” ideologic. Sub Ceaușescu alegerea avea drept explicație plata datoriei externe. Măcar aia avea o logică, pregătea un nou ciclu de creștere economică, în condiții de suveranitate întărită a deciziei. Ce a ieșit, știm.

Acum dez-umanizarea are drept scuză lipsa de productivitate a leneșului și milogului popor român, iar această lipsă de productivitate trebuie suplinită prin împrumuturi masive. Prețul îl plătesc, ca și în ceaușism, românii. Care sunt tratați, toți, ca niște asistați sociali, ce nu sunt buni de nimic în dispozitivul economic autohton. Deci trebuie să își ajusteze nivelul de trai la „productivitate”. Adică bine, pa, creșterea puterii de cumpărare, accesul la bunuri și servicii de bază, la educație. Adică elemente de bază pentru creșterea productivității! Pare ilogic? Este ce pare! Dar când ideologia devine elementul determinant în luarea deciziilor, iar ea, ideologia, este un ghiveci de clișee despre „dreapta”, „capitalism”, „utilitate socială”, singura direcție posibilă este către o explozie socială.

Altminteri, da, trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace! Ideologice…

Autor: Constantin Gheorghe