«Muncitorilor» (Cu prilejul serbării internaționale de 1 Mai), de Traian Demetrescu

În Mai când rozele ’nfloresc
Scăldate ’n aurul din soare,
Popoarele sărbătoresc
A muncii sfântă sărbătoare;
Și ’mbătrânita omenire
În nedreptăți și în dureri,
E tânără ca ’ntreaga fire,
Sub cerul dulcei primăveri!

Noroadele, prin cugetare,
În ziua asta-și dau cuvânt
Să șteargă tronuri și hotare,
Să facă pace pe pământ.
Destule uri, destule patimi
Ne-au dus la-același crud omor;
Săracii nu mai au nici lacrimi
Să-și plângă chinurile lor…

Și până când să ni se spună
Același vechi cuvânt nebun,
Că viața-i rea?… Se face bună
Atunci când omul este bun!
Pământul este larg să ’ndemne
Pe orice om a-și lua un loc
Și fiecare să-și însemne
Pe el o brazdă de noroc!

Din idealurile voastre,
O, visători flămânzi și goi
Vor răsări, ca niște astre,
Senine lumi cu oameni noi;
Și-n vremile acele sfinte,
Pămîntul poate va fi rai,
Vor răsuna mai dulci cuvinte
În cîntecile lor de Mai!

Poetul român Traian Rafael Radu Demetrescu s-a născut pe 3 noiembrie 1866 la Craiova. După absolvirea cursurilor primare se înscrie la Liceului «Carol I» din orașul natal. Traian Demetrescu a publicat versuri încă din anii de școală, în ziarele craiovene «Alarma» și «Clopotul».
În anul 1884 își începe colaborarea la revista «Literatorul» editată de Alexandru Macedonski. Publică poezii precum: «Meditațiune», «Bătrânețe», «Plânsul fericirii» și «Nenorocire». Curând îi apare și primul volum de versuri, «Poezii», semnat cu pseudonimul Tradem.
În 1886 Demetrescu vine în Capitală ca redactor la «Revista literară». După un an se întoarce la Craiova, unde scoate ziarul «Amicul libertății» și, împreună cu Gr. D. Pencioiu, «Revista olteană». Din 1890, Demetrescu se stabilește la București și colaborează la «Adevărul» cu îndrăznețe cronici politice antidinastice și cronici literare.
În același timp, publică în «Economistul», «Viitorul», «Luceafărul», iar din 1893 scrie în ziarul «Munca», apoi în «Lumea nouă» și «Evenimentul literar», poezie, proză, cronică literară și politică. Traian Demetrescu își semnează scrierile de cele mai multe ori cu pseudonimul Tradem. A folosit și alte pseudonime, precum Elislav, Fux, Fabio, Ulpio, Longin, etc.
Al doilea volum de poezii al lui Demetrescu, «Freamăte», a apărut în 1887. A urmat «Amurg» în 1888 și «Cartea unei inimii» în 1890. A scris și proză, printre romanele scriitorului se numără: «Iubita» (1895), «Cum iubim» (1896), precum și jurnalul «Intim» (1892).
Traian Demetrescu s-a ocupat și de critică literară și dramatică. Volumul de «Profile literare» (1891) se compune din impresii de lectură asupra unor autori francezi și români, selectați după un criteriu afectiv: Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Vlahuță, V.G. Mortun, J.M. Guyau, Louise Ackermann. De asemenea, Demetrescu traduce din Byron, Hugo, Lamartine, J. Michelet și Sully Prudhomme. Scriitorul a murit pe 17 aprilie 1896.