Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim.
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă și ceața este deasă, deasă, deasă…
