O carte plină de ranchiuna și ură… Nici Iorga, nici Mircea Eliade, nici Cioran, nici Eminescu și încă zeci de nume de mari intelectuali români interbelici nu au fost iertați de otrava și ura ce o emană Al. Florian și Ana Bărbulescu într-un așa-zis studiu de 50 de pagini.
Pe Mircea Vulcănescu, ca să-l scoată criminal de război (ce oroare ) și autor de genocid, individul s-a scremut, pur și simplu. Ros de ură grea, neagră față de toată marea noastră cultură interbelică, acest mititel învârte cuvinte noi, schilodește altele ca să arate lumii antisem… românesc interbelic.
Individul scornește noi concepte mincinoase, otrăvite… De pildă „memorie rea”. Dacă poporul român își onorează sufletul cu recunoștință și neuitare față de sutele de mii de martiri ai genocidului stalinist din anii ’50-’60, atunci el dovedește rătăcire și „Memorie rea”.
Ei ne-au ucis cu zecile de mii în anii ’50, cu sute de mii în numele unui regim criminal, iar dacă mari scriitori români interbelici su scris despre realitățile negative provocate de dnii evr.., tot poporul român e criminal și autor de genocid… O așa blasfemie nu poate fi tolerată !
Doar ei au suferit, doar ei sant victime, doar ei au dreptul la Memorie! Românii nu! Abjecția acestui nazist care emană ură prin fiecare celula a sa e atinsă când ne batjocorește simbolul național unic – Mihai Eminescu..
Pentru el Eminescu nu este decât un oarecare om atins de o boală numită antisemitism. „Cam antisemit”, notează individul, făcând trimitere la poetul național.
Asemenea cărți și asemenea indivizi incită la ură și xenofobie prin texte murdare pline de ranchiună și exagerări.
În viziunea malefică, bolnavă a autorilor, poporul român, încă înainte de a fi apărut în Istorie, a fost și este „antisemit”.
A sosit momentul să nu le mai permitem acestor ipochimeni să ne acuze.
Gata.
De ajuns, ați umilit și călcat în picioare orice fărâmă de demnitate Românească!
Preluare: art-emis.ro / Autor: Prof. dr. Gică Manole
«Elita culturala si discursul antisemit interbelic», este o nouă producție editorială a autorilor Alexandru Florian și Ana Bărbulescu, coeditare cu Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel» în care cei doi își propun să defăimeze „eroii culturali interbelici” sub acuzația de antisemitism, devenită capitală în zilele noastre. Poți să fii antirus, ba chiar este recomandat, și să te bucuri, alături de senatori americani, când mor cât mai mulți ruși, poți să fii și antiamerican, chiar și antieuropean, dar toleranța se oprește la antisemitism. De altfel, „producătorii” mărturisesc intențiile: „Am vrut sa dezvrajim soclul lor societal. Pe cel cultural l-am pus În hibernare”.
„Fie că e de stânga sau de dreapta, naționalist sau internaționalist, extremist de vreo parte sau alta, militant civic pentru tradiție sau modernitate, pentru drepturile omului sau ale colectivității, de bună – sau rea-credință, cititorul trebuie să știe că portretele adunate aici au un singur scop: să pună pe ecranul radarului cultural o ipostază sau numai o perspectivă asupra posibililor eroi culturali interbelici. Puzzle-ul nostru nu se referă însă în niciun fel la ceea ce ar putea fi considerată producția culturală a fiecăruia, fie ea literară, filosofică, eseistică etc. Pe noi ne-a interesat să povestim despre rolul lor societal, despre militantismul și valorile care s-au alimentat din viziunea și acțiunea lor socială. Recunoaștem că, descriind idei sau fapte petrecute acum mai bine de opt decenii, am vrut să dezvrăjim soclul lor societal. Pe cel cultural l-am pus în hibernare.
O condiție prealabilă pentru o rememorare adecvată este citirea cu atenție a surselor – și, bineînțeles, utilizarea unei grile metodologice adecvate. Lucru pe care cei doi autori ai volumului îl fac, ghidați de teoria și filosofia politică. Ambii autori se întreabă cum au gândit sau, mai precis, au descris Mircea Vulcănescu, Nicolae Iorga, Alexandru C. Cuza, Octavian Goga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic și Vintilă Horia “națiunea română”, “poporul român”, “statul român”, dar și pe “unguri” și pe “evrei”. Cum și-au imaginat apartenența și excluderea?” – Armin Heinen
„Privită politic și cultural, istoria interbelică a României nu poate fi despărțită de antisemitism. La alegerile parlamentare din decembrie 1937, un sfert din electoratul românesc a votat pentru două partide fasciste care doctrinar erau violent antisemite. Antisemitismul virulent al perioadei respective nu a fost numai apanajul mânuitorilor de ciomege, ci și al unor intelectuali de vază. Volumul de față îi va interesa pe cei care doresc să aprofundeze înțelegerea rădăcinilor intelectuale ale unui fenomen care încă afectează România, o țară astăzi aproape fără evrei” – Radu Ioanid
