Ce flăcări, oare mă înaripară
Şi cine mi-a spart lanţuri şi cătuşe
Şi spaima morţii şi cumplita uşă
Prin care rari sunt cei ce ies afară?
Ani, luni şi zile, ora jucăuşă
(Copiii vremii), curtea temerară
În care – oţel, comori nu m-apărară
Şi nici vrăjmaşa n-o făcu mieluşă…
Cu aripi sigure străbat înaltul,
Zăgazuri de cristal nu mă-nspăimântă,
Iar zboru-n infinit nu mi se curmă…
Şi de pe globul meu mă-nalţ spre altul,
Un câmp eteric dincolo îmi cântă
Şi ce văd alţii-abia, eu las în urmă!
