Avem un trecut, așadar și o Istorie, cu care ne-am putea mândri. Dar universul ei măreț și zbuciumat a copleșit eforturile istoriografiei românești, care a mai avut de înfruntat și vitregiile istoriei.
Ea a fost fie incert începătoare cu cronicarii, fie patriotic pașoptistă dar triumfalistă, fie demonetizată de patriotarzi, fie pusă în slujba unor regimuri autoritare.
Astăzi însă poate să se afirme în sfârșit liber și să prezinte adevărul în toată bogăția și complexitatea ei.
De câteva decenii se descoperă aspecte fascinante, dar științific documentate, ale trecutului și ni se aduc la cunoștință.
Însă toate aceste revelații întârzie să fie cuprinse integrator într-un corpus sintetic.
Noi nu avem nici în mod oficial, nici academic, o istorie a României și a românilor.
Dar ne trebuie, suntem datori să lucrăm pentru a o avea și a o prezenta românilor și lumii.
Florin Constantiniu a făcut un început, o deschidere salutară care trebuie continuată prin efort colectiv.
Academia Română are datoria să meargă mai departe pe această cale. E datoare și trebuie să-și asume public acest efort.
Autor: Corneliu Vlad
Citește și:
Gafa geopolitică memorabilă a sfârșitului de secol XX a comis-o politologul american Francis Fukuyama, în titlul faimoasei sale cărți publicată în 1992, adică exact în urma cu 30 de ani. «Sfârșitul istoriei», a exclamat atunci ditamai fostul sfetnic de taina al câtorva președinți ai SUA. Fukuyama era pesemne euforizat de dispariția blocului politico-militar condus de Moscova, de dezmembrarea URSS și de tot mai problematicul sfârșit al războiului rece și prevedea dispariția claselor sociale, a războaielor, a statelor unitare, a conceptului de naționalitate. Pe planetă se va instaura atotputernicia democrației liberale și a pieței libere. Orice alt tip de guvernare va deveni improbabil (Citește mai departe…)
