„Educația este ceea ce rămâne după ce uiți tot ce ai învățat în școală” – Albert Einstein
Anacronicul sistem educațional, între numeroase probleme și prea puține soluții
Liceu, – cimitir
Al tinereții mele –
Pedanți profesori
Și examene grele…
Și azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereții mele!
Care e menirea școlii?
Nu-mi amintesc prea multe din prima zi de școală. Ce știu sigur e că am urât trezitul dimineața. Nu doar în prima zi, în toate cele care au urmat. A urmat o misiune grea: să nu las niciodată școala să-mi distrugă educația.*
Sistemul de învățământ, așa cum e structurat azi, te învață câteva lucruri complet GREȘITE. Îți impune să te temi – de autoritate, de note. Să respecți oamenii, nu pentru că sunt valoroși, ci pentru că ți se impune. Să te compari cu alții, să fii compliant, umil. Un rahat! Școala? Fabrica de imbecili – profesori și elevi deopotrivă.
Sistemul educațional clasic e dezvoltat astfel încât să creeze muncitori obedienți, nu gânditori liberi. E un sistem care evaluează doar memoria (abilitatea de a toci, de a reda mecanic informația), nu capacitatea de a rațiocina, de a înțelege. Doamna Școală nu are nicio minimă legătură cu Educația. Școala și educația sunt „două stele paralele”.
„Din perspectivă socială, sistemul școlar are exact aceleași funcții ca sistemul de detenție (penitenciarul): define, clasify, control and regulate people – definește, clasifică, controlează și reglementează omul”, spunea Michael Foucault.
„Guvernele nu își doresc cetățeni bine INFORMAȚI, bine EDUCAȚI, capabili de gândire CRITICĂ. E împotriva intereselor lor. Ei vor muncitori obedienți, oameni care sunt îndeajuns de inteligenți încât să pună mașinăriile în funcțiune. Dar atât de imbecili încât să accepte pasivi statu-quo-ul”.
Ce înveți la școală?
Să stai frumos în bancă, să nu vorbești neîntrebat, să faci temenele și să te prosternezi în fața „dumnezeului de la catedră” (altfel ești amenințat cu scăderea notei la purtare).
Să te compari cu alți colegi, în loc să conlucrezi cu ei, să „vânezi” note precum un potlogar, să te lași șfichiuit de profesori, să mai săruți o mână (sau un dos) pentru a „te pune bine” cu diriga’ sau directorul.
Să îți ignori PASIUNILE și INTERESELE tale, pentru a te lăsa uniformizat de un așa zis „model de succes” care generează, cum a spus chiar fostul președinte, tâmpiți (sau analfabeți funcționali, cum arată studiile și testele PISA).
„Tei lucruri pe care le-ai învățat la școală fără să-ți dai seama: 1. Ai învățat că succesul vine din aprobarea altora; 2. Ai învățat că trebuie să îți fie rușine de eșec; 3. Ai învățat să fii dependent de autoritate” – CUI PRODEST ACESTE LECȚII?
În școală, mai întâi ți se predă o lecție, apoi dai un test, pe când în viață e fix pe dos.
Școala te împiedică să-ți urmezi visurile, fiindcă te obligă să irosești timp pentru a învăța lucruri INUTILE, care nu te interesează și nu-ți vor folosi niciodată, în loc să te stimuleze să-ți descoperi vocația, să te încurajeze să fii inovator în domeniile care te pasionează.
Da, școala e un cimitir al copilăriei, al tinereții, al visurilor. Asta trebuie să știți, dragi elevi! Faptul că aveți note mari nu garantează că veți avea succes în viață. Faptul că profesorii vă apreciază nu înseamnă că veți ajunge oameni de valoare. Din contră, istoria, dar și experiența empirică, dovedesc că, de cele mai multe ori, e fix pe dos…
Școala nu evaluează inteligența, ci memoria
Nu mai vânați note, căci notele obținute la școală NU reflectă inteligența (fie ea IQ sau emoțională), nu au legătură cu abilitățile cognitive sau cu capacitatea de a rațiocina, ci doar cu abilitatea de a reproduce mecanic anumite informații (sau de a „toci”, colocvial vorbind). Și un analfabet funcțional îți poate memora pe de rost un comentariu la Limba Română. Înseamnă asta că va fi el un bun profesor, inginer, medic, polițist, arhitect sau casier?
Sistemul școlar românesc e un generator de anxietate și frustrare, nu de competitivitate și performanță (și în nici un caz nu e un facilitator al competiției sănătoase). Practici desuete precum citirea notelor cu voce tare sau acordarea de coronițe – într-o țară unde liderii politici au fost, în cel mai bun caz, elevi mediocrii, au luat examenele pe bani, au licențele/doctoratele plagiate – nu sunt doar pernicioase pentru sănătatea emoțională a unui copil, ci reprezintă metehne de-a dreptul rizibile.
Personal, eu am simțit de mic că doamna Școală nu are nimic de-a face cu succesul în nici un domeniu, nici personal, nici profesional, nici social, nici financiar, nici relațional etc.
Am fost elevul „sărut-mâna pentru 5!”, am fost corijent la matematică (apropo, dragă profa, încă aștept să îmi folosească la ceva în viață faptul că m-am zbătut să rezolv toate ecuațiile alea sau teoremele pe care le memoram doar ca să am ce uita mai târziu), copiam temele de la colegele care munceau cu destoinicie, chiuleam cu jemanfișism, luam în tărbacă majoritatea orelor, eram considerat „element perturbator”, „impertinent”, de către profesorii grandilocvenți.
Ca să fie clar: SUNT MÂNDRU DE ASTA! La fel cum și azi sunt mândru de replica dată când profa de mate m-a scos la tablă pentru a rezolva (încă) o ecuație cu două necunoscute:
– Faceți-mi cunoștință cu ele, poate o punem de o orgie.
CE NU ÎNVEȚI LA ȘCOALĂ?
Mulți elevi „de coroniță” sunt elevii care, mai târziu în viață, ajung să sufere din cauza distorsiunilor cognitive pe care le asimilează de la părinți și de la profesorii lor. Vor suferi pentru că vor realiza că efortul pe care l-au depus ca să obțină rezultate remarcabile într-un sistem deficitar, găunos, e invers proporțional cu gradul de performanță și satisfacție pe care îl vor avea mai târziu în viață.
Căci școala nu te pregătește pentru a fi un om împlinit, ci pentru a fi un sclav obedient.
Știți ce e important în școală⁉ Să învățați să discerneți între profesorii mediocri și dascălii care merită să vă devină MENTORI. Să legați prietenii, să învățați să colaborați, să descoperiți faptul că „unde-s mulți, puterea crește”. Să găsiți curajul de a vă ridica în picioare, a sta drepți și a lupta pentru ideile voastre, de a vă opune abuzurilor, nedreptăților.
Când vi se spune „shh, gura!”, să țipați mai tare, când vi se spune să stați jos, să vă urcați pe bănci, când sunteți amenințați, să vă citiți drepturile! Memorați-vă drepturile și, desigur, îndatoririle. Astfel, nimeni vreodată nu vă va călca în picioare, căci nu vă veți lăsa voi călcați în picioare.
Nu vă temeți niciodată să desfideți normele sociale, să fiți nonconformiști, să puneți întrebări și, mai presus de orice, gândiți liber(i). De fapt, gândiți oricum vreți voi, dar GÂNDIȚI! Cum învățați să gândiți? CITIND! Ăștia sunt anii în care e esențial să citiți mult, să devorați literatura!
Regulile școlii: Exprimă-ți opiniile; Nu te blaza; Niciodată nu e prea târziu; Fii famelic, fii nebunatic; Urmează-ți inima, nu instrucțiunile profesorilor; Nu te conforma; Desfide normele/provoacă regulile!
CITIȚI, CITIȚI, CITIȚI!
Nu faceți confuzia între IGNORANT și REBEL! Știți care e diferența? Lectura! Inteligența emoțională. Dacă nu citiți, dar bateți cu pumnul în masă, nu sunteți „șmecheri și liberi”, veți fi la fel de imbecili precum colegii voștri tocilari, ăia care memorează orice, care vânează note mari, dar nu înțeleg nimic. Lecturile, pasiunile insațiabile, vocația voastră, ele vă vor deschide porți, lumi, vă eliberează, vă poartă oriunde, vă urcă și vă vor susține când vă va fi cel mai greu!
Fiecare carte citită vă va ridica deasupra colegilor și profesorilor voștri! Cărțile vor fi treptele ce vă vor purta pașii pe culmile succesului, nu notele, nu definițiile memorate, nu complianța în fața autorității.
Dacă în viață nu ați citit decât lecturile obligatorii (sau poate nici acelea) și descrierile de la pozele de pe social media, ori câteva postări pe aici, e irelevant ce rezultate școlare ați avut/veți avea, la nivel cognitiv sunteți și veți rămâne (sub)mediocri, ipochimeni manipulabili, masă de manevră, semidocți, idioți (in)utili ai oricui își dorește să vă folosească, ai celor ce își propun să vă exploateze .
Anii de școală pot fi minunați și benefici, însă doar dacă aveți CURAJUL de a nu vă lăsa uniformizați de un (alt) sistem cangrenat! Dați-le bătăi de cap părinților și profesorilor. Fiți CU MINTE, nu cuminți. Fiți rebeli, fiți nebuni, fiți liberi! Altfel, nu aveți nici o șansă. Sistemul ăsta ridicol futut (ca să nu mai căutăm eufemisme) vă va distruge pe toți.
Mark Twain: „Nu am lăsat niciodată școala să interfereze cu educația mea”. Vă recomand același lucru!
PS: Din anii de școală, singurul aspect de care îmi amintesc cu mult drag este cel legat de OAMENI. De cei câțiva DASCĂLI pe care am avut norocul să îi am în față, aceia care puneau prea puțin accentul pe A PREDA, și mult mai mult pe A INSPIRA. Aceia care nu ne îndesau pe gât definiții, ci se străduiau să ne provoace să le descoperim singuri, să ne insufle VALORI. De profesorii care ne implicau în activități extracurriculare, de cercul de TEATRU.
De cei care ne permiteau să le vorbim la per tu, cei care ieșeau la cafea cu noi după ore, cei ce erau disponibili pentru a ne îndruma când le ceream sfatul. Profesorii care, la sosirea primelor zile călduroase, își mutau ora în parcul din apropiere de școală, ajutându-ne să evadăm din bănci și să ne reconectăm la natură. Lor le mulțumesc și în fața lor mă înclin cu recunoștință. Astfel de profesori sunt rari. Dar lecțiile lor sunt indelebile.
Autor: Dinu Popescu
