Scrisoare deschisă către membrii Academiei Române
Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române, a transmis o scrisoare colegilor săi în care își arată nemulțumirea față de primirea în rândurile Academiei a unor „personaje progresiste”, precum Daniel David, actualul ministru al Educației.
Stimați membri ai Academiei Române,
Luați aminte la ce alegeți! Valul schimbării care a cuprins Statele Unite ale Americii va ajunge și la noi cât de curând.
Vom da socoteală in fața istoriei dacă vom continua să primim în rândurile noastre personaje „progresiste” asemenea domnului Daniel David, de la Universitatea Babeș Bolyai, care a declarat că democrație înseamnă să anulezi alegeri și e normal să afli abia peste 50 de ani care au fost motivele!
Conducerea Academiei, referindu-se la aceeași anulare rușinoasă a votului, s-a grăbit, în numele nostru, să facă „un apel la apărarea democrației și a valorilor europene”, salutând „măsurile legitime și oportune luate de instituțiile statului român în fața amenințărilor reale, deosebit de periculoase la adresa democrației românești și a valorilor europene”.
În fața unor asemenea declarații nu trebuie să ne mai mirăm că Academia Română a trecut de la comunism direct la „wokism.” Ascultați sfatul unuia care a asistat la mai multe valuri ale schimbării.
Aveam 11 ani în 1948, când a fost desființată Academia Română și înființată Academia Republicii Populare Române. Peste noapte, academicienii au fost încărcați în camioane și duși la Sighet. Am fost exmatriculat din facultate în 1958 și trimis la muncă pe șantier, în urma unei ședințe „de înfierare”.
A trebuit să fug din țară când a venit la conducere Ceaușescu. Am luptat în presa străină împotriva tiranului și am asistat la demolarea lui în decembrie 1989. Vă atrag atenția că mersul istoriei României este ireversibil și nu se îndreaptă către așa-zisul „progresim”!
La Secția pentru Artă, Arhitectură și Audio-vizual s-au votat candidații fără ca toți membrii să fie convocați de doamna președintă Sabina Ispas. Probabil nu s-a dorit discutarea candidaturilor care așteaptă de ani de zile ca să se ia o decizie.
În toamnă, candidaturile unor mari artiști, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția, Sorin Buculei, Constantin Flondor, au fost respinse pentru că au depășit 75 de ani. A fost votată vreo limitare de vârstă în Adunarea Generală a Academiei Române?
Mâine, unul dintre candidați este alergătorul de cursa lungă după premiul Nobel Mircea Cărtărescu. Intuiesc că el este deschizătorul de drum pentru un întreg șir indian de fruntași ai intelighenției românești, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu etc, care vor completa gașca progresistă. Dacă directiva conducerii privind limita de vârstă se aplică, am scăpat de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Lucian Boia.
Cred că Mircea Cărtărescu poate să mai aștepte. Răbdarea îl va pune alături de niște titani ai literaturii: nici Victor Hugo nu a intrat în Academia franceză decât la a patra tentativă, Balzac a obținut numai două voturi la prima încercare, Emil Zola a candidat de 25 de ori, iar Baudelaire și-a retras candidatura din cauza „primirii reci”. Tudor Arghezi a descris cel mai bine cum se fac alegerile în Academia Română, chiar dacă a scris aceste rânduri în 1946:
„Recrutarea membrilor Academiei s-ar părea că trebuie făcută pe temeiul unei personalități și al unei opere substanțiale. Din întâmplare, s-a petrecut și așa ceva. Îndeobște, criteriile au fost ori politice, ori de un obsecvios servilism. Un lung moment, acceptarea în Academie a vanităților fără alt plasament și a oamenilor de cauciuc atârnă de o atitudine de adulație față de un staroste…
Eugen MIHĂIESCU, membru de onoare al Academiei Române
Excelent, maestre Mihăiescu! Mă bucur că ați subliniat imbecilitatea incomensurabilă secretată de mintea acestui progresist Daniel David, despre care am postat imediat slobozirii ei în spațiul public:
„Sunt unii care cer dovezi ale anulării alegerilor. Sunt un om al instituțiilor, care crede în instituții. Dovezile pot fi arătate peste 50 de ani. Fiindcă așa este în democrații”.
Băi nene, să debiteze asemenea nerozie un academician???!!! Peste 50 de ani, da, când vor fi oale și ulcele atât cei care au comis fărădelegile cât și cei care cer azi să se facă dreptate. Bă ești nebun la cap? Cu zicerea asta ai intrat în antologia declarațiilor tembele ale intelectualității române.
Cum să faci academician un intelectual la o vârstă așa de tânără?
Academia Română nu mai are nicio respectabilitate. O instituție parazitată și ea de sistemul care a confiscat statul român. Sunt mulți progresiști și colaboraționiști ai sistemului acolo. Sistem care și-a folosit influența pentru a face membri personaje minore și insalubre ale intelectualității de astăzi. Decredibilizând și prăbușind moral ceea ce ar fi trebui să fie cea mai înaltă instituție a statului.
Și cum spuneam și în alte ocazii, influența conferită de autoritatea/statura intelectuală în viața socială a intelectualității române prezente este insignifiantă. Puținele voci care se aud în spațiul public au un efect mai mult pernicios decât benefic. O societate fără intelectuali publici de anvergură, activi și influenți este o societate în derivă.
Doi intelectuali publici de anvergură care se remarcă prin implicare echidistantă și onestă în analizarea fenomenelor sociale actuale recunosc: Andrei Marga și Dragoș Paul Aligică. Restul? Niște catastrofe ideologizate. Mi-e rușine de rușinea lor. Lor nu le e.
Autor: Angelo Davidescu
