Revoluțiounea lui Horia în Transilvania și Ungaria 1784 – 1785
Revoluțiune, așa o numește istoricul Nicolae Densușianu. O carte scrisă de istoricul Nicolae Densușianu, din documentele oficiale ale răscoalei de la 1784 – 1785, în anul 1884. În număr de 700 de documente. Documentele oficiale din bibliotecile, în număr de 12, și 16 arhive, de la Viena, Budapesta, București. Nicolae Densușianu, vorbea următoarle limbi: latina, elina, germana, italiana, franceza, maghiara, româna.
28 Februarie 1785 – zi de doliu național! Și, așa ar trebui să fie declarată această zi de 28, și comemorată în fiecare an.
Căpitanii Horia, Cloșca și Crișan (Crișan în data de 13 februarie a fost găsit mort în închisoare. S-a spînzurat cu curelușele de la opinci) au părăsit cu fruntea sus această viață, în care idealul libertății a fost virtutea sufletului lor, la data de 28 Februarie 1785.
Horia, pe numele lui adevărat, Vasile Nicola (din neamul lui Nicol sau al Niculeștilor), avea 54 de ani. Era din Albac, căsătorit cu Ilina. Avea doi fii: Ion (fost și el căpitan al Revoluțiunii-cum spune istoricul Nicolae Densușianu), în etate de 19 ani si Luca, în etate de 16 ani. Lui Horia i se spunea și Ursu. Dacă un fecior îți murea, al doilea fecior era numit Ursu, să fie puternic ca ursu. Un obicei al țăranului din zona Abrudului. Iar fiindcă horea (cânta) frumos, oamenii i-au spus Hori(e)a.
Cloșca, pe numele lui adevărat, Ion Oargă, avea 37 de ani. Era al doilea căpitan și apropiat de sufletul lui Horia. Era căsătorit cu Marina. Nu a avut urmași. Era din satul Cărpeniș. Cloșca i s-a spus, fiindcă de mic avea această calitate de a avea grijă de cei din jurul lui. La fel ca o cloșcă.
Crișan, al treilea căpitan al revoluțiunii, avea 52 de ani. Numele lui real era, Giurgiul Marcul. Era căsătorit și a avut un fiu cu numele de Ion. Era din din comuna Vaca sau de pe Criș, de unde i-a venit și numele de Crișan. Era un țăran infocat, sever, cu un aspect exterior frumos, impunător. În tinerețe a fost soldat în regimentul contelui Francisc Gylai. De fapt, aproape tot regimentul era format numai din români. Viața militară îl făcu să fie și mai aspru, ordonat, calculat în toate acțiunile intreprinse pe timpul răscoalei.
Răscoala a avut drept scop: ștergerea de pe fața pământului a ungurilor! A nobililor unguri, care asupreau prin lege și nu numai, în Transilvania, țăranul român. Iar țara să fie condusă de către români. Cloșca: țara asta este a noastră, țara ungurească este a voastră! După toate formele legale intreprinse de țărani, prin vocea liderilor lor, Guvernul Transilvaniei condus de Samuel Brukental, nu a binevoit să ia nicio măsură de a îndulcii viața țăranului iobag român. Ultima variantă a țăranului spre a-și rezolva problemele, a fost RĂSCOALA!
Nici biserică nu mai aveau decând le-a fost „furată”… dar, au fost parte de luptători ai credinței care s-au devotat pentru viața oropsitului de țăran român: „Ion Micul Clain, este numele real al episcopului Inocente Clain. Se trăgea din familia Micul din comuna Sad în ținutul Sibiului. Încă pe când se afla dânsul la școală i se germanizează numele de familie în Klein, iar numele de Inocente îl primi când s-a călugărit. Clain studia teologia în seminarul St. Albert din Tîrnava, în 1729 fu numit episcop și consacrat la anul 1730 de către Ghenadie Bizanti, episcopul de Muncaci. Sub Clain se strămută reședința episcopiei unite din Făgăraș la Blaj, dânsul trimise mai întâi tineri români din Transilvania ca să studieze în Roma, și făcu o donațiune pentru călugării basiliți din Blaj, care până în secolul prezent a excelat prin știință și naționalism. După retragerea sa la Roma, Clain petrecu aici în mănăstirea călugărilor basiliți din Polonia, și după încetarea sa din viață fu înmormântat în cripta acestei biserici. Episcopul Inocente Clain, cel mai genial arhiereu unit din secolul trecut, îndată după venirea sa la cârma bisericii unite(1698 – seduși prin diferite promisiuni ale iezuiților Gavril Hevenesi și Paul Barani, îndemnați de la curtea imperială din Viena, mitropolitul Atănasie și protopopii români din Transilvania se hotărăsc la anul 1698, ziua 7, luna octombrie a se uni cu biserica Romei, crezând că, în modul acesta, religiunea română va ajunge să fie religiune legală în Transilvania, iar clerul și poporul român se va putea bucura de toate libertățile și drepturile, de care se bucurau aderenții bisericii catolice. Așa au apărut uniții, apoi au devenit greco-catolici. Unirea fu un pas greșit al românilor de peste Carpați. Rezultatele au fost dezastroase. Nu s-a realizat nimic din ce le-a fost promis.), formulă într-un mod precis programa de egală îndreptățire a românilor din Transilvania. Cu un zel și cu o energie neobosită dânsul ceru de la curtea imperială și de la camera Transilvaniei: să se caseze toate legile, decretele și statutele făcute în contra poporului român înainte de unire, națiunea română, cea mai veche și cea mai numeroasă din Dacia să fie declarată de a patra națiune politică în Transilvania și în părțile Ungariei locuite de români, episcopul unit ca protector natural al clerului și al poporului român, să aibă scaun și vot în guvernul Transilvaniei, clerul românilor neuniți admis între clasele privilegiate ale țării, funcțiile de la curtea apelativă, din comitate și districte, funcțiunile financiare și militare distribuite și la români, copiii românilor nenobili admiși la învățarea artelor și meseriilor, iar românii cu merite să fie nobilați, ca astfel să poată câștiga și poseda averi imobiliare. Dar toate încercările acestea rămaseră fără succes. Cele trei națiuni din Transilvania (unguri, sași, secui) deciseseră că: a patra națiune politică nu se poate constitui în țară, fiindcă altcum s-ar răsturna întreg sistemul politic al Transilvaniei, și că poporul român, precum nici alți venetici nu pot să facă parte din națiunile politice ale țării. Iar episcopul Clain, persecutat acum într-o formă de guvernul transilvan și de toți adversarii săi politici, căzut și în dizgrația curții din Viena, după o luptă de 15 ani, fu silit a se retrage la Roma, abdică de episcop și muri în cea mai mare mizerie la anul 1768” – Revoluțiunea lui Horea din Ungaria și Transilvania 1784-1785 – de, Nicolae Densușianu, p. 70, p. 433.
Interesant este că, nobilii unguri, în majoritate covârșitoare dintre ei, erau de fapt … nobili români, forțați în timp (secole) să își lepede credința strămoșească, limba vorbită, numele românesc și să devină catolici(reformați), unguri, și cu nume unguresc. Acest fapt de datoreaza, începând cu Edictul de la Turda, din anul 1366, al regelei Ungariei, Ludovic. Apoi,… sec XV-XVII-lea … cu ungurizare profundă. Exemple avem: baronul IOSICA din Transilvania, după origine română și se trage din Caransebeș. Primul român al acestei familii fu, ȘTEFAN IOSICA, cancelar al Transilvaniei pe timpul Principelui Sigismund Bathori – p. 458 – Revoluțiunea lui Horia – Nicolae Densusianu; Protopărintele genealogic al familiei KENDEFFI din Transilvania, a fost românul CĂNDEA din comuna Rău-de-Mori în țara Hațegului – p. 459 – KEMENY , în Transilvania, 1872, p.183, 1404 – Revolutiunea lui Horia – Nicolae Densușianu; Familia CSOLUAKOSI(de CINCIȘ) – tot români – Schwartner – Introductio in rem dipl. Budae. 1802. P. 367, 1448.; Famlia KEMENY, din comuna CALOTA din Transilvania, din familia MIKOLA. – Principele IOAN KEMENY, zice ca familia lui vine de la anul 958, iar după alții, din sec XIII.- p. 467 – Revolutiunea lui Horia – Nicolae Densușianu; Familia Macsasi(Măcicaș) trecută la catolicism la 1435 descinde dintr-o famiie de cnezi români din zona Caransebeșului. Etc. „Contele IOSIF KEMENY a fost unul din cei mai activi exploratori ai istoriei transilvane si ultimul descendent din linia catolică a Kemeneșilor. Prețioasele sale colecțiuni se află astăzi depuse în Biblioteca Muzeului transilvan din Cluj” – Nicolae Densușianu – Revoluțiunea lui Horia, p. 405. Despre catolicizarea nobilimii române in secolele al XV – XVII-lea ne putem face o idee destul de clară din urmatoarea serie de nume de botez, neuzitate la români de religiune orientală, si pe care le extragem din interesanta publicatiune a d-lui PESTY (A szor. Bansag, I, II, III): Emeric Macicaș – 1480, Francisc Lazar – 1485, Ludovic și Francisc Fiat – 1519, Francisc Buccosniță – 1519, Francisc Moise – 1537, Francisc Fodor – 1539, Francisc Borcia – 1544, Francisc de Margine – 1544, Francisc Lățug – 1555, Francisc de Mutnic – 1560, Menhard Marga – 1560, Francisc Ciorcioc – 1561, Francisc Găman – 1561, Francisc Groza – 1564, Baltasar Ciula – 1566, Gaspar Becheș – 1575, Francisc Băsărabă – 1576, Emeric Peica – 1576, Francisc și Gaspar Berta – 1507, Francic Stoian – 1578, Francisc Luia – 1579, Francisc Zăcan – 1581, Francisc Văcariu – 1581, Francisc Modlina – 1586, Gaspar Lungu – 1590, Francisc Iosica – 1594, Francisc Pavileea – 1594, Francisc Peica – 1598, Francisc Mihul – 1602, Menhard Barla – 1603, Laurențiu Ghuarcă – 1610, Emerentia Marin – 1623, Francisc Gurguial – 1626, Sigismund Flore – 1656, Fransisc Ursul – 1657, Francisc Ștefan – 1658 (Revoluțiunea lui Horia în Ungaria și Transilvania 1784-1785, p. 424 – Nicolae Densușianu).
CRIȘAN s-a sinucis în inchisoare la data de 13 februarie 1785. Cu toate acestea, nu a scăpat de roată. În data de 16 februarie 1785, cadavrului lui CRIȘAN, i-a fost tăiat capul, corpul tăiat în patru părți, apoi pus pe roată și prezentat oamenilor din Abrud, Bucium, Brad, Michăleni. Capul fu pus în țeapă și pus în fața casei lui din Căpeniș.
HORIA și CLOȘCA au fost trași pe roată în data de 28 Februarie 1785. Primul a fost CLOȘCA. L-au frânt cu roata de la picioare spre cap. Au fost un număr de 20 de lovituri până muri. HORIA, după ce a trecut roata o dată peste picioare, a vrut să mărturisească. Insă, cel care conducea execuția a dat ordit să-i treacă roata peste piept. Rămase fără suflare! Murise! S-a făcut mare scandal fiindcă, mărturisirea lui HORIA ar fi fost un document important pentru contele IANKOWITZ, cel care a condus interogatoriul, și pentru Împărat, fiindcă în timpul interogatoriului HORIA nu declarase nimic. La fel și CLOȘCA. Au participat 6000 de țărani, la execuție, aduși la ordin.
Gornicii care l-au prins pe HORIA și CLOȘCA – Ion Mătieș, George Mătieș, doi feciori ai lui Andrei Neagu, Simeon cu fratele lui, George Nicula. După 30 de ani, toate drepturile (referitor la taxe și impozite) primite de la împăratul Iosif al II-lea, le-au fost anulate, trebuind să plătească din urmă. Unul dintre ei, a spus atunci(avea 70 de ani): asta primim dacă l-am vândut pe Horia. Mai bine îl lăsam să le ia macul.
GRANCIA Rokoczy – gâdele ce i-a ucis pe cei doi căpitani, HORIA și CLOȘCA. A primit câte 6 florini de fiecare căpitan.
Fiul lui HORIA, ION, a făcut 1 an de inchisoare. Apoi a fost mutat(deportat) în Banat. LUCA, fiul cel mic, a trăit pâna la etatea de 71 de ani, anul 1839. A fost în armată. După ce a ieșit din armată s-a insurat cu o văduvă, Paraschiva. Nu a avut urmași. Este inmormântat în Maerii Sibiului.
Nobilii unguri au realizat două medalii cu numele lui HORIA și lângă nume titlul de rege al Daciei (REX DACIAE). Erau confecționate din plumb și zinc. Se dorea a fi ironizat. Insă, medaliile au rămas și semnifică istorie adevărată.
Urmașii lui CRIȘAN, s-au luptat la Revoluția de la 1848. Simion Crișan, a fost ultimul urmaș pe linie bărbătească, decedat în această revoluție. Simion a avut o fiică, ILINA, măritată George Câmpenariu. Această declarație e făcută chiar de ILINA, la anul 1879.
La 22 august 1785 împăratul IOSIF al II-lea, desființă servitutea personală a iobagilor din Transilvania și Ungaria. Adică, iobăgia! Acesta fu efectul răscoalei. Unul bun, la final, pentru toți iobagii, fie ei, români, unguri, germani, ruteni, slovaci. Dar, nu așa cum și-au dorit cei care au început-o. Să rămână românii conducătorii Transilvaniei!
Horia și-a dorit să-și ducă somnul de veci la umbra gorunului (stejarului) său. Nu a știut însă ce destin va avea. Dar, alt martir al neamului nostru a beneficiat de acest privilegiu: Avram Iancu!
,,Și când va veni dușmanul
Să vă ia pâmânt și drept,
Români, scuturați stejarul
Ca din somn să mă deștept”.
Revoluțiunea română de la 1784, în apusul Europei, era privită ca o luptă legitimă a dreptului și a libertății în contra despotismului feudal și politic. La 1789 a venit revoluția franceză!
Autor: Dorin Moldovan
