Ion Buzdugan, omul care a proclamat Unirea Basarabiei cu România

Pe 9 martie 1887, la Brânzenii Vechi, județul Bălți, Imperiul Rus, s-a născut poetul, folcloristul şi publicistul român basarabean, Ion Buzdugan, membru al Partidului Național Moldovenesc și secretar al Sfatului Țării. La naștere, rușii l-au scris în acte Ivan Alexandrovici Buzdâga.

În calitate de secretar al Sfatului Țării, la 27 martie 1918, Ion Buzdugan a semnat Actul Unirii Basarabiei cu România. Proclamând Unirea, el ținea mâna dreaptă pe Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului.

După Unire și-a luat licență în drept la Universitatea din Iași și a devenit doctor în economie politică la Universitatea din Cernăuți. Dacă obținerea independenței acestei provincii românești (de la 24 ianuarie 1918) poate fi socotită opera sa îndeobște, Unirea Basarabiei cu Patria Mamă nu s-ar fi putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan.

În 1940 s-a refugiat la București. În anii postbelici, când tot mai mult i-a fost marginalizată creația literară, s-a ocupat de traduceri. Rămâne unul dintre cei mai importanți tălmăcitori ai lui Alexandr Pușkin și Serghei Esenin și cel dintâi traducător al poeților simboliști ruși: Valeri Briusov, Konstantin Balmont, Aleksandr Blok etc.

A încetat din viață pe 27 ianuarie 1967, la București, după o lungă luptă cu cancerul.

Ion Buzdugan (Ivan Buzdâga) s-a născut într-o familie de țărani răzeși din satul Brânzenii Vechi, județul Bălți (actualmente Orhei). A studiat agronomia la Nijnii Novgorod, apoi literele și dreptul la Universitatea din Moscova. Fiind ofițer în armata rusă în timpul Primului Război Mondial, Ion Buzdugan a dat în vileag încercarea de asasinare a regelui Ferdinand, pe care o pregăteau militarii ruși bolșevici de la „Socola Roșie”.

Membru al Sfatului Țării din partea Congresului Militar Moldovenesc, a făcut parte din Biroul de Organizare a Sfatului Țării și a exercitat funcția de secretar al Parlamentului. A fost unul din cei mai activi deputați ai Blocului Moldovenesc, de un românism implacabil, profund și sincer. Un adversar de temut al oponenților Blocului, uneori împingea polemica și replicile sale tăioase până la extremă, determinând președintele ședinței să-l tempereze, uneori chiar eliminându-l din ședințe. A fost admirat, ironizat, aspru criticat și deseori șantajat, pentru a fi redus la tăcere, dar din procesele verbale se poate observa că era „argintul viu” al ședintelor Sfatului Țării.

În calitate de secretar al Sfatului Țării la 27 martie/9 aprilie 1918 Ion Buzdugan citește, apoi semnează Actul Unirii Basarabiei cu România. Proclamând Unirea, el ținea mâna dreaptă pe Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului.

Fiind deputat de Bălți în Parlamentul României pe parcursul a 14 ani, din 1918 până în 1932, membru al Guvernului, Ion Buzdugan a contribuit substanțial la prosperarea economică și culturală a orașului și județului Bălți. Ion Buzdugan, numit cu pietate de către Nicolae Iorga „excelent român”, este autorul a mai multor volume de versuri («Miresme de stepă», 1922; «Țara mea», 1928). În spectrul vast al activității sale politice și culturale se înscrie și colaborarea la multiple publicații din Basarabia, cât și din întreaga țară: «Sfatul Țării», «Moldova de la Nistru», «Viața Basarabiei», «Pagini basarabene», «Convorbiri literare», «Cuvântul literar», «Neamul Românesc», «România» etc.