După democrație, ratingul de țară, constituționalitate, libertatea de expresie și domnia legii, a venit acum și rândul vizei – adică legătura simbolică cu Partenerul Strategic.
Cam în același timp cu anunțul privind excluderea României din programul Visa Waiver, în SUA a fost făcut un alt anunț, în oglindă cu cel anterior, legat de semnarea acordului SUA-Ucraina privind domeniul resurselor naturale. Mai exact:
Agenția de Cooperare pentru Securitate în Apărare a SUA (DSCA) a notificat Congresul american cu privire la o posibilă vânzare către guvernul Ucrainei a unui pachet de instruire și susținere logistică pentru avioanele de luptă F-16, în valoare estimată de 138 de milioane de dolari. Pachetul include pregătirea piloților și a personalului tehnic, suport logistic, echipamente de instruire și asistență tehnico-administrativă. Se precizează că această asistență va sprijini eforturile Ucrainei de a-și apăra suveranitatea și integritatea teritorială în fața agresiunii ruse.
Așadar, aceasta este realitatea: România, în oglindă cu Ucraina. Ucraina sunt „aceia” cu care administrația Trump se afla, chipurile, în tensiune. Iar noi, chipurile, suntem Partenerul Strategic. Bonitatea României în regiunea Mării Negre a mai fost erodată cu câteva puncte.
Să mulțumim clasei dirigente, mass-mediei și intelectualității publice românești. Probabil că aplaudă, în consonanță cu linia de propagandă oficială pe care o susțin cu o determinare maniacală, demnă de o cauză mai bună, de câțiva ani. O realizare.
Și acesta este doar începutul…
Unde suntem noi, românii? Ce am obținut din tot acest circ, din această explozie de iraționalitate și isterie colectivă montată în ultimele 6 luni?
Ce am pierdut e clar. Și încă nu a venit pe deplin „nota de plată” pentru valul de antiamericanism și antirepublicanism promovat fățiș – în ultimele luni – pe toate canalele și prin toți agenții de influență și de „măsuri active” recunoscuți public ca aparținând unor structuri românești.
Când, după atâtea campanii de propagandă, simpli utilizatori români de Facebook ajung să recunoască, prin expunere repetată, fiecare platformă a statului paralel, fiecare propagandist, influencer, „cont acoperit” și mecanism de manipulare – cum își imaginează cineva că Departamentul de Stat al SUA, serviciile americane sau chiar adversarii României – care întocmesc dosare pentru a fi folosite împotriva noastră – nu observă și nu înțeleg ce face clasa politică românească și aparatul ei de propagandă „european”? E ridicol.
Acest val de retorică și incitare la ură antiamericană nu trebuie uitat – este un val de ură îndreptat împotriva Partenerului Strategic al României, cel care a făcut posibilă traiectoria occidentală a țării în ultimii 30 de ani. Ne place sau nu, sistemul democratic american a adus la putere o administrație care și-a asumat sarcina de a reașeza și regândi poziția Americii în lume, inclusiv față de România.
Mi-e teamă că orice tendință izolaționistă americană sau orice încercare de a regândi parteneriatul strategic cu România a fost alimentată, în ultima vreme, cu un număr semnificativ de argumente negative… chiar de către noi.
Să ne amintim că, până la declanșarea campaniei antiamericane, Partenerul Strategic nu a făcut NIMIC împotriva României. Nici măcar nu a spus ceva. NIMIC. Doar un cor isteric românesc întreținut din culise despre ce ar putea spune sau ar putea face americanii.
Elita românească arunca în presa occidentală baloane despre o „nouă Yalta”, când NIMENI – absolut nimeni – nu vorbea despre așa ceva. Și atunci? Ce se întâmplă aici? Cum s-a ajuns aici? Care e logica?
Chiar și dacă nu ne plăcea ce făcea Trump și administrația sa – care era treaba noastră să mobilizăm suflarea românească și s-o isterizăm continuu? Cui a folosit? Treaba noastră era să ne vedem de interesul național. Nu să ne rupem în figuri într-un joc în care nu suntem decât, în cel mai bun caz, figuranți…
Care a fost mesajul acestei campanii? Și cine era ținta mesajului?! Are cineva idee care a fost logica din spatele acestei evoluții?
Și acum – ce se așteptau cei din spatele campaniei să facă administrația Trump, în fața evidenței empirice privind valurile masive de lături propagandistice aruncate peste ea din România? Să se uite pe rapoartele de monitorizare și să ne felicite conducătorii și „mințile luminate” care au alimentat, legitimat și justificat toată această isterie? Să ne dea un premiu?
Lista cu platforme media sub acoperire, jurnaliști „acoperiți” și conturi operative strigă la cer. Iar ceea ce a strigat, în ultimele luni – să fim realiști și lucizi – este un antiamericanism atât de grobian și un dispreț antidemocratic atât de visceral, încât, în acest moment, ne face să fim oripilați de propriul stat paralel și de concetățenii noștri prinși în această isterie care, în fond, e antiromânească.
Să nu ne amăgim: românii și România sunt marii pierzători aici – din cauza propriilor lor elite politice, mediatice și intelectuale. Poporul român nu e vinovat. Așa cum cercetările sociologice au arătat repetat, masa critică românească nu are nimic de-a face cu clivajul propagandistic creat artificial în țară de decidenții politici, mass-media și intelectualitatea publică.
Ideea că, spontan și natural, a avut loc o explozie de antiamericanism în România – care, „pur întâmplător”, coincide cu colapsul democratic, degradarea economică și instituțională, și cu prăbușirea regimului libertăților – o poate crede cine vrea.
Dar e pur și simplu ininteligibil ce e în mintea celor care:
(a) sunt artizanii și responsabilii pentru toate aceste deraieri, iar
(b) pretind că își doresc ca România să rămână în sfera de influență a SUA.
Nimic din ce fac și nimic din ce spun instrumentele lor de propagandă nu arată vreo intenție reală de aliniere sau coordonare cu direcția actuală a SUA. Totul este atât de transparent!
Aceasta este realitatea. Nu trebuie să ne prefacem.
Ipocrizia strategică poate că „funcționează” în interior, unde publicul captiv propagandei oficiale înghite orice. Dar în exterior se vede cu ochiul liber. Iar în interior… nu va mai dura mult până când o parte semnificativă a publicului va înțelege.
Așadar:
De ce au trebuit forțate lucrurile cu atâta aplomb? De ce atât de agresiv? De ce trebuie isterizată și agitată populația și făcută părtașă la această mutare? De ce trebuie degradate economia, guvernanța și climatul de opinie în acest hal? Și pentru ce? Pentru ce anume?
Aici nu vorbim de mizilicuri, ci de însăși esența și bonitatea statală românească.
Am asistat, practic, la un act de trădare și auto-sabotaj național fără precedent.
Care este alternativa oferită acestei țări de către cei care s-au înrolat, au susținut și au legitimat tot acest vodevil geopolitic fără precedent în toată istoria modernă a acestei țări!? Ce s-a dorit, de fapt, cu toate acestea? Care a fost logica? E imposibil să formulezi un răspuns coerent.
Dacă s-ar fi vrut decuplarea României de la America și dacă s-ar fi dorit ca asta să se întâmple pe mâna românilor – nu s-ar fi reușit o strategie mai eficientă decât ceea ce am văzut montat pe toate canalele media și social media din România, în ultimele luni…
Autor: Paul Dragoș Aligica
