Alegerile prezidențiale din România, ediția 2025, riscă să devină un caz-școală pentru manualele de patologie electorală. Ceea ce, în teorie, ar fi trebuit să reprezinte o competiție democratică, liberă și onestă, s-a transformat – în percepția tot mai multor observatori interni și externi – într-un spectacol grotesc al manipulării, al fraudării și al restaurației unui sistem cu reflexe bolșevice. Faptele indică nu doar o deturnare a opțiunii populare, ci și o instrumentalizare agresivă a mass-mediei și a așa-zisei intelectualități publice în favoarea unui candidat agreat de establishmentul globalist și al „societății civile” bine plătite.
Derapajul cronologic: imposibilitatea unei metamorfoze electorale
Analiza cronologică a evenimentelor electorale din ultimele săptămâni demască o anomalie: este pur și simplu imposibil ca într-un interval de două săptămâni să se producă o inversare radicală a opțiunilor de vot între candidații principali – George Simion și Nicușor Dan. Orice analist onest, fără înregimentări ideologice sau contracte cu ONG-uri politice, recunoaște că prestația lui Simion a fost net superioară – atât în coerența discursului, cât și în conectarea cu publicul. De cealaltă parte, candidatul „sistemului”, Nicușor Dan, sprijinit masiv de presa obedientă și de o parte a elitei culturale decrepite, nu a adus nimic nou: un discurs plat, lipsit de viziune, pigmentat cu agresiuni verbale și insinuări. Această evoluție bruscă în sondaje, care l-ar fi dus pe Dan de la un scor minor la „președinte ales”, nu rezistă niciunei testări sociologice riguroase.
Presa ca armă: de la jurnalism la agitație ideologică
Rolul presei în această farsă electorală este esențial. Ceea ce ar fi trebuit să fie o dezbatere între idei s-a transformat într-un linșaj mediatic, atent calibrat, menit să demoleze imaginea unui candidat și să fabrice consensul în jurul altuia. Nu mai e vorba de partizanat, ci de o formă de reactivare a mecanismelor de propagandă tipic sovietică: demonizarea sistematică a „dușmanului poporului” (în cazul de față, George Simion) și glorificarea „salvatorului” tehnocrat. Iar dacă Simion a refuzat participarea la aceste mascarade, gestul său trebuie citit ca o formă de igienă morală, nu de lașitate.
Nicușor Dan – candidatul hologramă
Personajul Nicușor Dan pare construit mai curând în laboratoare de PR decât în realitatea socială. Aflat în disonanță cu cetățenii, lipsit de carismă, repetitiv și adesea incoerent, el a devenit „candidatul de serviciu” al unei clase politice falimentare și al unei pseudo-intelectualități decuplate de la realitățile poporului român. Din nefericire, figura acestuia este susținută agresiv de figuri ca Cristian Tudor Popescu – un soi de Torquemada al presei românești, al cărui isterism face pereche cu un sadism retoric de neuitat.
Mărturie personală – despre exil, demoni și demnitate
Mărturisesc nu ca simplu observator, ci ca fost membru al exilului românesc. Am cunoscut Parisul anilor ’90, am colaborat cu Paul Goma – un disident autentic, nu unul de salon. Mi-am risipit iluziile devreme, pe când alții încă se închinau la icoanele umflate ale GDS-ului și editurii Humanitas. Azi, când îi văd pe acești „întârziați ai conului Alecu” predicând de la înălțimea televiziunilor, nu pot decât să constat: demonii vechi nu au murit, doar și-au pus costum de democrați. Înjură, diabolizează și manipulează cu o dexteritate care trădează o experiență bolșevică pur-sânge.
Concluzie: un singur vot e valabil
Avem, în fond, de-a face cu o farsă electorală de proporții. Nu doar rezultatul este viciat, ci întreg procesul. Din acest motiv, și pentru că încă mai cred în luciditatea poporului român, susțin fără ezitare că singurul vot valabil în 2025 este cel pentru George Simion. Nu din fanatism, nu dintr-o încredere oarbă, ci dintr-un calcul lucid al alternativelor. Simion poate greși – și a greșit uneori. Dar el propune o direcție, un proiect, o ruptură de sistem. Ceea ce, în România de azi, este mai valoros decât o mie de doctorate aleșilor corecți politic.
Epilog: România nu trebuie să-și mai lase viitorul pe mâna impostorilor. Să voteze lucid, curajos, și dacă va fi furată din nou – măcar să nu fi tăcut.
Autor: Octavian Mihăescu
