Avem vești “bune” și din Parlament: pe 21 mai 2024, Senatul României a adoptat Hotărârea nr. 71, prin care susține implementarea Pactului Migrației și Azilului impus de Uniunea Europeană.
Știu, tema migrației nu există în România. Nu a fost o temă în campania pentru alegerile prezidențiale sau parlamentare. Tema nu există pentru că încă nu vă deranjează. Apropo, cotele de refugiați nu înseamnă muncitorii asiatici de care vă plângeți acum. Nu, cotele impuse de migranți înseamnă asistați sociali, înseamnă ghetouri ca în vestul Europei, înseamnă criminalitate crescută și acte de terorism.
Prin decizia de zilele trecute, Parlamentul României își asumă Planul comun de punere în aplicare a Pactului de Migrație, DECLARÂND CĂ ÎNȚELEGE NEVOILE STATELOR MEDITERANEENE ȘI PRESIUNEA CONSTANTĂ LA CARE ACESTEA SUNT SUPUSE, ACCEPTÂND SĂ PREIA DIN „POVARA” MIGRAȚIEI. Mai mult, mecanismul de „solidaritate voluntară” are caracter permanent și obligatoriu din punct de vedere juridic.
Nu vrem să acceptăm cotele obligatorii de refugiați? Uniunea Europeană e înțelegătoare și ne oferă varianta de „solidaritate alternativă”, mai exact o contribuție de circa 20.000 de euro pentru fiecare migrant refuzat.
Deja am repulsie la clișeele astea: „solidaritate”, „binele comun”!
Ni se tot spune de ani buni că „binele comun”, decis de alții pentru noi, ar trebui să treacă peste interesele „egoiste” individuale.
„Solidaritate” în așa-zisa pandemie, „solidaritate” în război, „solidaritate” în preluarea de refugiați din coloniile africane ale statelor europene sau din țările destabilizate în ultimii 30 de ani de garantul securității globale, SUA. Ce vină avem noi, românii, care nu am deranjat în toată istoria noastră un alt popor, ca să fim solidari și să plătim pentru greșelile altora?
Autor: Oana Eftimie
