Nu sunt deloc îngrijorat de ID-urile electronice, banii virtuali sau „transformările digitale” impuse de sus. De ce? Pentru că mai nimic din ceea ce construiesc ei nu rezistă în timp. E o civilizație a aparențelor, nu a durabilității.
Suedia – modelul digital care dă înapoi
A fost promovată ani de zile ca exemplul suprem al „viitorului fără cash”. Dar realitatea s-a întors împotriva lor:
– Sub 10% din plăți mai erau în numerar.
– Vârstnicii, oamenii din rural și cei fără acces digital au fost complet marginalizați.
– Au început să apară riscuri reale: atacuri cibernetice, pene de curent, blocaje de sistem.
Rezultatul? Suedia promulgă acum legi care obligă magazinele să accepte din nou numerar. Riksbank cere menținerea cash-ului pentru siguranță și incluziune. „Digitalul total” a eșuat. Realitatea bate propaganda.
Educația digitală – o generație pierdută
Suedia a fost printre primele țări care au înlocuit manualele cu tablete, caietele cu ecrane și profesorii cu aplicații. 10 ani mai târziu, au constatat șocați că nivelul de alfabetizare a scăzut drastic. Mulți copii nu mai pot formula fraze coerente fără ajutor digital.
Concluzia Ministerului Educației suedez? Se revine la manuale tipărite și ore tradiționale. Iar OMS recomandă acum interzicerea ecranelor pentru copiii sub 6 ani. Progresul a dus, de fapt, la regres cognitiv.
Războaiele lor – doar cu cei fără apărare
Modelul occidental de forță funcționează doar în fața unor țări cu armate primitive sau fără susținere externă (ex: Irak, Libia, Afganistan). În fața unui adversar real, cu identitate, istorie și răbdare – se prăbușesc.
Uitați-vă la Ucraina: cu toată pompa, ajutorul și propaganda, nu au câștigat nimic. Doar sute de mii de morți și teritorii pierdute. Occidentul trage de timp, umflă mediatic „contraofensive” imaginare și caută ieșiri onorabile.
Finalul? Ca întotdeauna în istorie: Rusia revine. Nu pentru că e perfectă, ci pentru că Occidentul nu mai are altceva decât iluzii și PR.
Cenzura, reambalată în democrație
Pe fondul acestui declin, cenzura revine la modă, pe stil comunist: cine nu e cu noi, e „periculos”, „propagandist”, „dezinformator”. Se șterg conturi, se interzic opinii, se manipulează algoritmi.
Dar întrebarea e simplă: dacă ceea ce promovează e adevărul, de ce trebuie apărat cu cenzură? Adevărul se apără singur. Doar minciuna are nevoie de „moderatori”.
Glorie scurtă, cădere brutală
Desigur, vom vedea o perioadă de „strălucire” a acestui sistem. Vor controla resursele, banii, vocile, instituțiile. Dar ca orice construcție artificială, va avea un punct culminant, urmat inevitabil de colaps. Așa s-a întâmplat cu fiecare imperiu care a ignorat realitatea și a crezut că poate învinge natura umană prin birocrație și propagandă.
„De ce nu te ridici?”
Mulți întreabă: „Dacă știi ce urmează, de ce nu te ridici?”
Dar să te ridici pentru ce? Nu toți avem stofă de erou. Unii nici nu vrem. Și poate că tocmai pentru că înțelegem, alegem să nu jucăm în piesa lor.
Pentru că totul e precum o furtună: știi că vine, știi că face ravagii, dar mai știi și că într-un final se stinge. Iar cei care văd clar, sunt și cei care știu cum să se ferească de furtună. Majoritatea nu. Iar cei care știu… nu mai luptă pentru iluzii. Ci pentru supraviețuire și adevăr.
Și totuși… ce rost are totul?
În final, totul ajunge la aceeași întrebare supremă:
„Dacă este un joc, și se știe piesa și finalul, atunci ce rost mai are?”.
Răspunsul e simplu și adânc: nu scopul e să alegi ceva ce deja se știe că vei alege. Scopul e să înțelegi de ce ai ales.
Aici e taina. În conștientizare. În luciditate. Nu în revoltă oarbă.
Evenimentele din lume sunt fascinante.
Fiecare epocă are finețea și frumusețea ei specifică.
Le urmărim uneori cu tristețe, alteori cu uimire – precum un documentar al umanității, în timp real.
Să nu ne panicăm de „progresul” lor. Să fim atenți cum se prăbușesc sub greutatea propriei aroganțe.
Și să ne ținem rădăcinile adânc înfipte în realitate – nu în cloud.
Autor: Remus Curt
